TUDOR ARGHEZI

Tudor Arghezi (1880-1967) , poet , prozator şi gazetar cu o carieră literară întinsă şi foarte bogată , unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice. Biografia sciitorului , plină de cotituri , a rămas până astăzi controversată în multe detalii.Nu-şi încheie studiile , începe să lucreze în fabrică , publicând în paralel versuri în reviste.În 1899 se retrage la Mânăstirea Cernica , iar între 1900 şi 1905 e diacon la Mitropolie.Pleacă în Elveţia , la Fribourg , unde este găzduit la o mănăstire.Audiază cursuri universitare la Geneva.Învaţă să lucreze ca bijutier şi ceasornicar.Colindă prin Europa.Revenit în ţară în 1910 , se afirmă în primul rând ca jurnalist cu temută vervă politică.

Rămâne în capitală în timpul ocupaţiei germane din primul război mondial , scriind la Gazeta Bucureştilor şi la Scena , publicaţii devenite progermane , ceea ce îi aduce , după război , acuza de colaboraţionism şi un an de închisoare la Văcăreşti.În vrremea celui de al doilea război mondial este închis din nou , la Târgu-Jiu , pentru pamfletul Baroane , considerat a leza autoritatea militară hitleristă în România.Ţintă a unor atacuri vehemente după instaurarea cumunismului , este marginalizat câţiva ani , opera lui fiind pusă sub interdicţie.

După o serie de gesturi de frondă-vinde în piaţă cireşe din grădina sa de la Mărţişor-se împacă cu oficialităţile.Din 1957 se bucură din nou de onoruri.Este ales membru al Academiei Române şi al Marii Adunări Naţionale.Opera lui câştigă tot mai multă preţuire după 1970 încoace.
Arghezi începe să pubilce la 16 ani , dar debutează editorial mai târziu , la 47 de ani , când era deja bine cunoscut prin scrierile apărute în reviste.

Volumul de versuri Cuvinte potrivite (1927) , sinteză a creaţiei sale lirice de până atunci , este întâmpinat de critica literară ca un eveniment.Din acest moment Arghezi dă la tipar , cu o întrerupere între 1947 şi 1954 , numeroase volume de poezii şi de proză , până către sfârşitul vieţii , înnoindu-şi în repetate rânduri viziunea poetică.Este unul dintre marii scriitori români , a cărui personalitate se lasă greu definită.

Alte repere bibliografice :Flori de mucegai (versuri , 1931) este una dintre cele mai temerare încercări româneşti de a practica „estetica urâtului” în poezie.Cărticică de seară (versuri , 1935) închipuie , dimpotrivă , o lume a purităţii , a inocenţei.Hore (versuri , 1939) este , în perioada interbelică , volumul cel mai reprezentativ pentru creaţia jucăuşă a poetului.
Tudor Arghezi - universul poetic

Poezia filozofica argheziana se adapa din singuratatea, ca fiinta ganditoare, omului pe pamant. Sursa ei se afla in permanenta cautare a unui Dumnezeu, care refuza a se arata si determina o stare sufleteasca caracterizata de permanenta pendulare intre credinta si tagada.
Reprezentativi pentru aceasta tema a liricii argheziene sunt “Psalmii”, in care poetul accepta si refuza succesiv existenta dumenzeirii: “Vreau sa te pipai si sa urlu: “Este!””.
Conceptia artistica a lui Arghezi, asa cum se contureaza ea inca de la inceput, este una de angajare sociala. Marele poem ciclic din 1956 “Cantare omului” este o sociogonie urmarind evolutia omului din momentul ridicarii in picioare, pana la dscoperirea tainei tainelor, atomul. Volumul “1907 - Peisaje” (1955) evoca marea zguduire sociala din Romania de la inceputul veacului. In fine, sa nu uitam proza, fie cea pamfletara, fie cea romanesca, avand un si mai vadit caracter social. Dar cel mai reprezentativ volum de versuri pentru aceasta tema este “Flori de mucigai”. Aici i-si gasesste expresia cea mai deplina adeziunea lui Arghezi la “estetica uratului”, careia poetul ii dadea contur in “Testament”: “Din bube, mucigaiuri si noroi / Iscat-am frumuseti si preturi noi”.
S-a afirmat despre poezia erotica argheziana, ca se resimte de influente eminesciene, ceea ce, intr-adevar, nu poate fi tagaduit, dar nici absolutizat.
Poezii e dragoste intalnim inca in volumul “Cuvinte potrivite”, dar reprezentativ pentru aceasta tema este “Versuri de seara”. Doua atitudini se pot deslusi in trairea sentimentului erotic: una de reticenta, de amanare a clipei de iubire (“Melancolie” sau “Creion”); iar cealalta, cand implinirea erotica e urmarita si exprimata in ambianta universului cosmic din care natura vegetala si animala nu pot lipsi. Femeia devine stapana acestui univers, care este patruns de prezenta ei (“Mireasa”, “Casnicie”).
Desi Arghezi nu este singurul poet care s-a lasat fascinat de universul marunt, nicaieri ca la el lumea vietuitoarelor fara grai nu a capatat un contur mai unitar si mai complex. Toate aceste vietuitoare se afla intr-un fel de dependenta afectiva fata de om (“Cantec de adormit Mitura”, volumul “Copilaresti”

.http://www.referat.ro/referate/Tudor_Arghezi_-_Universul_poetic_7544.html

Flori de mucigai
Autor / Poet: Tudor Arghezi


Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

(1931)


De ce-as fi trist?
Autor / Poet: Tudor Arghezi


De ce-aş fi trist, că toamna tîrzie mi-e frumoasă ?
Pridvoarele-mi sînt coşuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala şi-o desface la mine si mi-o lasă,
Cînd soarele rămîne să-l gazduiesc în casă.
O prospeţime nouă surîde şi învie
Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie.

De ce-aş fi trist ? Că pacea duioasă si blajină
Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină ?
E un surîs şi-n vraful de carţi, să mă alinte.
Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri cîte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud şi grînguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.

Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o coadă deschisă de păun.
Singurătatea-mi doarme, culcată-n somn alături,
De-a lungul, între pături.
Mă-ntrebă cîteodată, trezită dintr-un vis :
-,,Eşti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,,
Nu mă sfiiesc de dînsa, nici ei nu-i e ruşine
Că fuge să se-ascundă de lume lînga mine.

De ce-aş fi trist ? Că nu ştiu mai bine să frămînt

http://poeziisiversuri.com/tudor-arghezi/de-ce-as-fi-trist/