Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi într-Unul Domn, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut.
Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, s-a pogorât din ceruri, şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară, şi s-a facut om.
Şi s-a răstignit pentru noi, în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit, şi s-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi s-a suit la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu mărire, să judece viii şi morţii; a căruia împărătie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit; care a grăit prin Prooroci.
Într-Una, Sfântă, Soborniceasca şi Apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor, şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu ma curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea ta am făcut, asa încât drept esti întru cuvintele Tale, şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea!
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi: spăla-mă-vei, şi mai vartos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie: bucura-se-vor oasele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale, şi cu duh stăpânitor ma întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Izbaveşte-mă de varsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele: bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta.
Că de-ai fi voit jertfă, aş fi dat: arderea de tot nu vei binevoi.
Jertfă lui Dumnezeu: duh umilit; inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot: atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu