Acatistul Maicii Domnului la icoana "Caută la smerenia" (16 septembrie)

Acatistul Maicii Domnului la icoana "Caută la smerenia"
 (16 septembrie)
 Vindecatoarea şi izbăvitoarea de bolile trupeşti nevindecate de doctori.

 

Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Troparul, glasul 4:

Zid nebiruit - chipul tau si izvor de minuni, precum demult prin el ocrotirea ta orasului Pskov i-ai daruit asa si acum cu milostivire izbaveste-ne pre noi din toate nevoile si scarbele si mantuieste sufletele noastre ca o mult iubitoare Maica.

Condacul, glasul 3:

Preacurata Fecioara, de la cei ce cinstesc oglindirea Chipului tau daruri de multumire primind, celor vii si celor raposati le ajuti, orasul si tara noastra le aperi si inaintea Fiului Tau rugaciuni aduci si ne mantuiesti pre noi toti.

Marimuri:

Marimu-te pre tine Preasfanta Fecioara Prunca de Dumnezeu aleasa si cinstim a sfintei tale icoane minunata oglindire.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Aparatoarei Doamne, Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarei, care prin preaslavita aratare a Sfintei sale icoane, pre oamenii orasului Kiev minunat i-a cercetat, cantare de multumire sa-i inaltam. Tu insa, Preabuna Aparatoare a neamului crestinesc, izbaveste-ne din toate nevoile si de toti vrajmasii vazuti si nevazuti ne acopera, pe cei ce Te cheama cu credinta: Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, Care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Icosul 1:

Imparateasa a ingerilor si Stapana a tuturor fapturilor, Preasfanta de Dumnezeu Fecioara, prin milostiva aratare a Chipului tau Sfant, in vremurile de demult ai mantuit orasul Pskov, iar acum orasul Kiev l-ai luminat cu har si multime de minuni ai izvorat celor credinciosi. Pentru aceasta cu osardie si cu dragoste cazand in fata Preacuratului tau Chip, rugaciuni de umilinta aducem milosardei tale aparari si cu frica graim:

Bucura-te, Primitoarea celor orfani si Ajutatoarea celor straini;
Bucura-te, Bucuria celor scarbiti si Acoperitoarea celor necajiti;
Bucura-te ca vezi nevoia noastra, vezi necazul nostru;
Bucura-te ca ne ajuti noua ca unor neputinciosi, ne hranesti ca pre niste straini;
Bucura-te ca nu avem alt ajutor afara de tine, nici alta Folositoare degraba;
Bucura-te ca nu avem alta Mangaietoare Buna, ci numai pre tine, o, Maica lui Dumnezeu;
Bucura-te ca ne acoperi si ne aperi in vecii vecilor;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, Care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 2:

Vazand mila ta nemarginita, Preacurata Stapana, nenumaratele minuni de tine aratate si dintotdeauna revarsate de la sfintele tale icoane, cu ele precum cu niste stele de Dumnezeu luminate toata lumea crestina ai impodobit-o, te marim pe tine, ceea ce ai preamarit neamul nostru cu bunavointa ta, si cu dragoste, cazand la Sfantul si de Minuni Facatorul tau Chip cantam Fiului Tau, lui Hristos Dumnezeu: ALILUIA.

Icosul 2:

Vazand credinciosii din orasul Kiev ca Chipul Sfant al Maicii lui Dumnezeu s-a oglindit pe sticla chivotului, s-au mirat foarte si cu adanca evlavie, privind cu ochii trupesti la icoana datatoare de tamaduiri, cu osardie au strigat Celei mai Cinstite decat Heruvimii si mai slavite fara de asemanare decat Serafimii:

Bucura-te ca Cinstitul tau Chip preaminunat fara amestecul mainilor omenesti pe sticla chivotului s-a oglindit;
Bucura-te ca pe toti credinciosii foarte i-ai bucurat si i-ai induiosat cu aceasta aratare;
Bucura-te, Preacurata, care cautand la smerenie, auzi glasul nostru si cureti toate faradelegile noastre;
Bucura-te, Fecioara care prin Nasterea ta purtatoare de Viata, pe sarpe L-ai omorat;
Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, care prin rugaciunile tale ne ajuti sa dobandim viata neimbatranitoare;
Bucura-te, Nascatoarea Cuvantului Tatalui, care stingi focul patimilor noastre cu roua rugaciunilor tale;
Bucura-te, Mangaietoare Buna, Ceea ce cu rugaciunile tale de Maica furtunile inimilor noastre le domolesti;
Bucura-te, Cea care indrepti rugaciunile robilor tai si le daruiesti dezlegarea multor pacate;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 3:

Puterea Celui de Sus te-a facut pe tine, Cea plina de har, izvor nesecat de mangaieri pentru cei dintru nevoi. Fiindca multe scarbe rabdand, poti si celor ce se ispitesc sa le ajuti. Iar oamenilor nostri, care rau se chinuiesc de necredinta si ratacire, ai binevoit cu mila sa le arati aceasta comoara plina de har - Chipul tau Facator de Minuni - in Biserica Sfintei intrari a Maicii Domnului ca semn al milei tale catre pamantul nostru, pentru apararea de dusmanii vazuti si nevazuti ca, fiind intariti de ajutorul dumnezeiesc, lui Hristos Dumnezeu Sa-i cantam: ALILUIA.

Icosul 3:

Asa precum de demult tarul a poruncit fratilor sa se aseze cu traiul langa icoana Maicii Domnului de Tihvinsk si tie Celei Preacurate mariri sa-ti cante si pentru toata lumea sa se roage, asa si acum mitropolitul Vladimir a poruncit sa se faca manastire si fratilor adunati sub Chipul tau Facator de Minuni, aratat de curand, rugaciuni sa inalte pentru toti oamenii si sa-Ti cante:

Bucura-te ca prin Aratarea ta tot pamantul Kievului ai sfintit;
Bucura-te, Eliberatoarea celor stramtorati;
Bucura-te, a celor nepedepsiti Pedepsitoare milostiva;
Bucura-te, Preainteleapta Povatuitoare a celor neintelepti;
Bucura-te, pentru cei ce obijduiesc Inspaimantatoare groaznica;
Bucura-te, celor obijduiti Preabuna Aparatoare;
Bucura-te, Gonitoarea duhului mahnirii si a fricii;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, Care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 4:

Ca o stea stralucitoare, ca un nou semn al milei sale a aratat Preacurata Fecioara, credinciosilor din de Dumnezeu pazitul oras Kiev, cinstita icoana sa "Cauta la Smerenia" pentru intarirea dreptmaritoarei credinte in vremuri de grele incercari, neorandueli si rele desfranari, pornite de dusmanii credintei si ai Patriei noastre. Noi insa, vazand in aceasta aratare semnul unei mari purtari de grija a lui Dumnezeu pentru aceste meleaguri, cu frica si cu cutremur graim catre tine, Imparateasa Cerului si a Pamantului: Tu esti scut nebiruit si zid nesurpat pentru toti cei ce te lauda si canta lui Dumnezeu: ALILUIA.

Icosul 4:

Auzind despre minunata Aratare a Sfintei tale icoane in orasul Kiev, Preabinecuvantata Imparateasa a cerului si a pamantului, multime de oameni a venit la Biserica ta pentru a vedea si a se mira de aceasta minune, pentru a se inchina cu bucurie si cu evlavie icoanei tale Facatoare de Minuni, chemandu-te cu laude:

Bucura-te ca ai aflat har la Dumnezeu si esti mai preamarita decat toti Ingerii si Sfintii;
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, Nascatoarea lui Hristos, Cel puternic in razboaie, care ne izbavesti pre noi de mahnire si de navalirile rele ale dusmanilor;
Bucura-te, ca ai nascut negrait pe de Viata Datatorul Hristos si ne invii pre noi cei morti cu sufletul;
Bucura-te, Stapana, Sfintitoarea inimilor noastre pangarite, Ceea ce ai nascut Cuvantul cel Prea Sfant;
Bucura-te, Milostiva,care ne intinzi noua o mana de ajutor, ca mantuiti fiind, neincetat sa te fericim;
Bucura-te, Fecioara de Dumnezeu bucurata, care cu stropirea milei tale stingi carbunii patimilor noastre;
Bucura-te, Ceea ce aprinzi luminatorul cel stins al inimilor noastre;
Bucura-te, Ceea ce milostivesti pe Judecatorul, Fiul tau;
Bucura-te ca ne slobozesti de patimile noastre cele necurate si ne invrednicesti de vesnica marire;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 5:

Aratandu-se minunea de la icoana ta, credinciosii s-au bucurat, iar cei necredinciosi s-au mirat "cum poate fi una ca aceasta", si cautand sa inteleaga au priceput puterea Preacuratei, recunoscand dupa o vreme inaintea poporului, ca oglindirea pe sticla chivotului nu este de mana omeneasca facuta, iar noi, iara si iara minunandu-ne de mila ta, ne rugam ca Domnul, Imparatul Slavei, sa caute la nevrednica noastra rugaciune si sa asculte cererile noastre ale tuturor care cu credinta cheama Numele tau Sfant, cantandu-i Fiului tau: ALILUIA.

Icosul 5:

Rasarit-a noua harul cel stralucitor de la Sfanta ta Icoana Facatoare de Minuni, Prunca de Dumnezeu aleasa, si in fata ei cazand cu lacrimi ne rugam: goneste norul ispitelor si necazurilor venit asupra noastra ca sa-ti cantam cu bucurie:

Bucura-te, Preacantata Poarta cereasca, care ne deschizi noua calea mantuirii;
Bucura-te, Preacurata, care ne intinzi noua o mana de ajutor si din adancul suferintelor ne scoti;
Bucura-te, Preasfanta Nascatoare a Luminii nezidite, care din bezna patimilor ne slobozesti;
Bucura-te, Bucuria Ingerilor, Bunatatea dreptilor, Nadejdea credinciosilor si Ocrotitoarea noastra;
Bucura-te, Pod, care duci la Viata cea neimbatranitoare pe cei ce cu credinta si cu dragoste te preamaresc;
Bucura-te, Ceea ce inalti cornul credinciosilor, a celor ce te canta si se inchina Preacinstitului tau Chip;
Bucura-te, Calauzitoarea catre bunatatile Imparatiei Ceresti si catre pacea dumnezeiasca;
Bucura-te ca ne intinzi o mana de ajutor si ne indrepti spre limanul mantuirii;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 6:

Propovaduitoare a negraitelor tale minuni, Maica a lui Dumnezeu, s-a aratat Sfanta ta Biserica din orasul Kiev, pentru ca in ea s-a implinit prin tine, Curata Fecioara, minunata purtare de grija a lui Dumnezeu pentru noi. Atunci cand am avut dorinta tainica a inimii de a impodobi Preaminunatul tau Chip cu o cununa pretioasa de pietre scumpe, cu milostivire ne-ai auzit. Si acum ne auzi pe noi, cei pacatosi si nevrednici, care cu osardie venim spre Chipul Tau cel Preaslavit si cu glas de pocainta strigam din adancul sufletului: "Stapana, mantuieste-ne ca pierim de multimea faradelegilor noastre, ca intotdeauna sa-ti multumim si sa te preamarim pre tine, Ajutatoarea noastra grabnica si minunata, cantandu-I lui Dumnezeu: ALILUIA".

Icosul 6:

Asa precum de demult iudeii au adus pentru chivot argint si aur, asa si acum toti cei ce au primit prin tine vindecari, cu multumire iti aduc argint si aur, Chivotule Preacurat, si astfel impodobind cu multe daruri, vesmant scump si cununa de pietre scumpe Preasfantul tau Chip, ne inchinam tie si cu lacrimi strigam:

Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, care nasti si dupa nastere curata te afli;
Bucura-te, Preabuna, ceea ce daruiesti inimilor noastre duhul umilintei si al smereniei, curatenie mintii si indreptare vietii;
Bucura-te, Preanevinovata, lasarea gresalelor noastre si daruirea izvoarelor de lacrimi;
Bucura-te, Ceea ce cu rugaciunile tale vindeci ranele sufletelor noastre;
Bucura-te, Potirul Vietii si al nemuririi, care ne aduci pre noi la portile vesniciei;
Bucura-te, Izbavitoarea noastra din nevoi si necazuri si de Strasnica Judecata ce va sa fie;
Bucura-te, Izvor de Viata, Purtator al bucuriei si neputrejunii, care adapi sufletele noastre insetate;
Bucura-te, Preamilostiva, care cu lumina ta blanda gonesti intunericul patimilor si al pacatelor noastre;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 7:

Domnul cel Indelungrabdator, vrand sa arate a Iubirii Sale de oameni plina de daruri si nemarginita bezna, te-a ales pre tine Una pentru a-i fi lui Maica si te-a facut pentru oameni Aparare nesurpata: ca cel ce dupa Judecata lui Dumnezeu vrednic de osanda se va afla, scapand sub Acoperamantul tau Imparatesc pocaintei sa se dea, cantand: ALILUIA.

Icosul 7:

O noua scaldatoare Siloam, precum cea de demult, ni s-a aratat noua Biserica Intrarii tale, pentru ca toti credinciosii se inchina icoanei tale Facatoare de Minuni si cantari de rugaciune in fata ei intotdeauna savarsesc ca sa nu ramana tainuit izvorul cel plin de har al vindecarilor pentru toti cei ce au nevoie. De aceea noi nu tainuim binefacerile tale, Preacurata, ci cu multumire cantam:

Bucura-te, Mielusea, Nascatoarea Mielului Celui ce a luat pacatele lumii;
Bucura-te, frumoasa la suflet, frumoasa la trup, frumoasa la ganduri, Fecioara Preacurata, ceea ce cureti necuratia sufletului;
Bucura-te, Sfintitoarea a toate, ceea ce reversi neincetat din mainile tale tamaduiri;
Bucura-te, Vita dumnezeiasca, care ai crescut Strugurele cel Preafrumos, dandu-ne noua bautura nezavistnica;
Bucura-te, una fara de prihana, care in viata pamanteasca ne acoperi cu Acoperamantul milei tale;
Bucura-te, ceea ce ne izbavesti cu rugaciunile tale de Maica de venirea bolilor si de orice vatamare sufleteasca sau trupeasca;
Bucura-te, Preabuna noastra Povatuitoare, care ne inveti sa aducem multumiri pentru toate binefacerile tale;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 8:

Toata viata noastra pamanteasca este plina de dureri si scarbe, de clevetiri, suparari, mustrari si de alte feluri de nevoi si necazuri. Slabeste trupul, slabeste si duhul nostru. Catre tine alergam, cea plina de har si cadem in fata Chipului tau Preacurat: umple de veselie si bucurie inimile noastre scarbite, ca intotdeauna sa cantam lui Dumnezeu: ALILUIA.

Icosul 8:

Minunata aratare a fost data unui om atunci cand, stand la rugaciune, se ruga pentru raposata sa ruda care fara de pocainta a adormit, deodata vazu aparut pe perete Sfantul tau Chip, Stapana, iar dupa aceea o vazu in acelasi loc si pe raposata, stralucind de bucurie cereasca. Pricepand ca in aceasta aratare ai fost tu, Maica Luminii, care intru cele de sus locuiesti si intotdeauna mijlociri pentru cei vii si cei morti aduci Fiului tau, inima lui se umplu de bucurie duhovniceasca si grai acestea:

Bucura-te, ceea ce usurezi soarta de dupa mormant a rudelor noastre si nu-ti intorci fata ta de la cei ce-ti aduc daruri de multumire;
Bucura-te ca celor ce nadajduiesc intru tine le daruiesti sfarsit bun;
Bucura-te ca si dupa moarte mijlocesti pentru sufletul infatisat Judecatii Domnului;
Bucura-te ca mangai cu ajutorul tau cel plin de har pe parintii indurerati de pierdrea copiilor;
Bucura-te, Neobosita Rugatoare, care ne trimiti sfarsit pasnic si fara de dureri din aceasta vale a plangerii si a scarbei;
Bucura-te ca in ceasul groaznic al mortii mijlocesti pentru cei ce te cinstesc cu credinta si de vamile vazduhului ii izbavesti;
Bucura-te, Milostiva, care ne arati mila ta in ziua incercarii, atunci cand se vor vadi toate lucrurile noastre bune si rele;
Bucura-te, Milosarda, ca nu respingi pocainta pacatosilor si din groapa pieirii ii rapesti cu mila ta;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 9:

Toata firea ingereasca cantari de lauda iti aduce tie, adevaratei Maici a lui Dumnezeu si Ocrotitoarei celor ce vin la tine si-ti cer ajutorul, caci cu mijlocirea ta puternica si neclintita pe cei drepti ii veselesti, pe pacatosi ii aperi, scarbele le domolesti, rudelor noastre raposate soarta de dupa moarte le-o usurezi si te rogi pentru noi toti cei ce cu credinta cantam Fiului tau: ALILUIA.

Icosul 9:

Ritorii cei rataciti in desarta intelepciune nu pot sa priceapa taina dumnezeiasca a Fecioriei tale, Nascatoare de Dumnezeu, nici a lamuri nu pot puterea minunata care se revarsa necontenit de la sfintele tale icoane intru vindecarea bolnavilor si pentru orice folos sufletesc si trupesc al oamenilor. Noi, insa, cu evlavie te marturisim pre tine, Maica si Fecioara, laudand dupa vrednicie sarbatoarea icoanei tale, Stapana, cu credinta ne inchinam Chipului tau Sfant si cu dragoste strigam:

Bucura-te, Mireasa lui Dumnezeu, care ai nascut Lumina cea dumnezeiasca si mai inainte de veci;
Bucura-te, Bucuria neincetata a maicilor;
Bucura-te, una cea fara de prihana si cea mai Buna intre femei;
Bucura-te, Slava Ingerilor, Stalpul intaririi si Comoara mantuirii;
Bucura-te, Imparateasa Cerurilior, Izvor nepieritor si Usa de pocainta;
Bucura-te, Maica Milostiva a celor scarbiti si impovarati;
Bucura-te, Aparatoare imparateasca a neamului crestinesc;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 10:

Omenirii decazute ai nascut Mantuitor si ca pe un Prunc in brate L-ai purtat. Si dumnezeiasca Lui oglindire pe icoana ta cea Sfanta ne-o arati, daruindu-ne prin ea multa mila si bunatati. Pentru aceasta cu credinta si cu dragoste cinstim chipul tau facator de minuni, Stapana, si cu osardie ne rugam tie: fii noua acoperamant si aparare in Ziua Judecatii ca prin mijlocirea ta de Maica sa ne miluiasca pre noi Judecatorul cel drept, Fiul tau, si sa ne invredniceasca de starea de-a dreapta Sa ca sa-I cantam cu toti cei alesi: ALILUIA.

Icosul 10:

Zid si Acoperamant pentru orasul Pskov a fost data Sfanta ta icoana, Imparateasa si Stapana, ocrotind de multe ori de distrugeri acest oras. Acum si pre noi pacatosii si nevrednicii robii tai cu milostivire ne-ai cercetat prin aratarea minunata a Preacuratului tau Chip si ne primesti cu bunavointa rugaciunile inaltate in fata lui din inimi multumitoare, cantandu-ti:

Bucura-te ca precum de demult cu icoana Adormirii ai salvat de numeroase ori orasul Kiev, asa si acum ne ingradesti de toate nevoile cu preaminunata ta icoana;
Bucura-te, a Lavrei Pesterilor slavita Ziditoare si a bisericilor ei preacinstita Infrumusetatoare;
Bucura-te, Preaminunata Custode si a altor lacasuri sfinte, pentru ca prin harul tau se zidesc ele si infloresc in evlavie;
Bucura-te, ceea ce ai proslavit acest loc al aratarii sfintei tale icoane prin slavite minuni si tuturor vadesti mila ta imbelsugata;
Bucura-te, Mireasa Preacurata a lui Dumnezeu, care pe cei ce cinstesc sfantul tau Chip ii izbavesti de osandirea la muncile cele de multe feluri;
Bucura-te, Acoperitoarea noastra Preamilostiva, care neincetat ne izvorasti mila de la icoana ta preaminunata;
Bucura-te, Stapana, care cu rugaciunile tale de maica trezesti din somnul cel greu sufletele noastre spre doxologie tie;
Bucura-te, Bucuria lumii, ca se bucura intru tine soborul ingeresc si neamul omenesc;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 11:

Cantarea noastra de rugaciune, inaltata cu credinta si dragoste tie, Stapana si Doamna, cu mila o auzi si comoara darurilor tale sa nu ne-o inchizi, Binefacatoarea noastra, de Dumnezeu Nascatoare, pentru ca am saracit foarte in fapte bune si, alergand cu osardie la comoara milei tale - minunata icoana a ta, - cadem si ne rugam: pazeste-ne de invataturile cele ratacite, de razvratirile viclene, mantuieste Patria noastra de neoranduieli si de relele navaliri ale vrajmasilor, ca, invrednicindu-ne cu dragoste si intr-un singur gand cu toti fiii credinciosi ai Sfintei Biserici a lui Hristos, cu bunacuviinta sa-I cantam Ziditorului nostru: ALILUIA.

Icosul 11:

Cu razele luminoase ale minunilor straluceste neincetat Sfanta ta icoana, Neprihanita Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, luminandu-ne pe noi, cei intunecati de negura pacatelor si indreptandu-ne catre slavoslovia neincetata a Preasfant Numelui tau. Drept aceea ne bucuram noi pacatosii, avand asa arvuna a bunavointei tale catre noi si tie grabnicei noastre Ajutatoare cu multumire graim:

Bucura-te, Imparateasa si Stapana, care cu lumina ta cereasca ne luminezi si sub Acoperamantul tau intotdeauna ne adapostesti;
Bucura-te, Blagoslovita si Preaproslavita Maica neispitita de barbat, care inviezi sufletele noastre omorate de pacat;
Bucura-te, Curata si fara de prihana Fecioara, ca tu ai nascut pe Fiul Cel ce ne izbaveste de ispite;
Bucura-te, Preaslavita Stapana de Dumnezeu Nascatoare, care ne scoti pe noi din toate relele si scarbele si asezi picioarele noastre pe piatra dumnezeiestei mantuiri;
Bucura-te, Mielusea Curata, Fecioara, Maica, Prunca, care ne cureti de patimile trupesti;
Bucura-te ca toti cei ce te slavesc pre tine, de Dumnezeu aleasa, se izbavesc de mrejele cele mincinoase;
Bucura-te, Munte Inalt, vazut inca de Daniel, din ea - Cinstita Piatra - Hristos in trup S-a imbracat;
Bucura-te, Fecioara Curata, Toiag din radacina lui Ieseu, care ne-ai inflorit pe Domnul cel Atotputernic;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 12:

Camara Sfanta si Neprihanita a lui Dumnezeu, Maica Domnului a puterilor celor de Sus, nu te ingretosa de noi pacatosii si nevrednicii cei ce cantam milele aratate noua de la preacinstita icoana ta si cu lumina ta cea neinserata luminezi sufletele noastre intunecate, aducandu-le la Lumina Triipostatica a Dumnezeirii, intareste-ne in dreapta credinta, o, Preabuna, si ne invredniceste pana la ultima suflare sa cantam neincetat Atottiitorului: ALILUIA.

Icosul 12:

Cantand slaviri de lauda si multumire tie, de Dumnezeu fericita Fecioara, propovaduim cu glas tare maretia minunilor si bogatia milei tale aratate asupra noastra si a Patriei si din adancul inimii iti aducem cu smerenie aceste daruri cu laude:

Bucura-te, Nesurpata Cetate si Zid al Ortodoxiei;
Bucura-te, Nebiruita Conducatoare a voievozilor si armatelor crestine;
Bucura-te, Mantuire Nemincinoasa si Mijlocitoare lumii, care ai nascut pre Ziditorul, prin care s-a izbavit lumea de boli si de napaste;
Bucura-te, Usa Vietii, care usile pocaintei ne deschizi;
Bucura-te, una binecuvantata, ceea ce in ceasul mortii gonesti de la noi intunecatele chipuri ale viclenilor demoni;
Bucura-te, una Preamilostiva, care in ziua Strasnica a Judecatii de muncile iadului ne izbavesti si ne arati mostenitori ai negraitei slave a Fiului tau;
Bucura-te, Preanevinovata, care neincetat ne arati iubirea ta de oameni, slobozindu-ne de ispitele si mrejele diavolesti;
Bucura-te, Preacurata, care faci cu noi semn spre bine, ca sa vada cei ce ne urasc pre noi si sa se rusineze pentru ca ai auzit rugaciunile noastre si ne-ai mangaiat;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, Care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Condacul 13: (de trei ori)

O, Atotcantata Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfanta Fecioara, tu esti nesecata mare a darurilor dumnezeiesti. Ca spre o candela luminoasa plina cu untdelemnul milei, privim la tine cu ochii credintei, fiind luminati de blanda ta stralucire, fiind incalziti de dragostea ta, tie, ca bunei noastre Aparatoare cu umilinta iti graim: primeste cu bunavointa cantarea noastra de rugaciune pe care ti-o inaltam cu credinta in fata Minunatei tale icoane si cu atotputernicile tale rugaciuni roaga-te, Stapana, ca sa ne mantuim noi, pacatosii, de nevoile vremelnice si cele vesnice, ca, mantuiti de tine in viata ce va sa fie, sa proslavim intru tot sfant numele Fiului tau si Dumnezeului nostru, cantandu-I cu credinta: Aliluia!

Apoi se zice iarasi

Icosul 1:

Imparateasa a ingerilor si Stapana a tuturor fapturilor, Preasfanta de Dumnezeu Fecioara, prin milostiva aratare a Chipului tau Sfant, in vremurile de demult ai mantuit orasul Pskov, iar acum orasul Kiev l-ai luminat cu har si multime de minuni ai izvorat celor credinciosi. Pentru aceasta cu osardie si cu dragoste cazand in fata Preacuratului tau Chip, rugaciuni de umilinta aducem milosardei tale aparari si cu frica graim:

Bucura-te, Primitoarea celor orfani si Ajutatoarea celor straini;
Bucura-te, Bucuria celor scarbiti si Acoperitoarea celor necajiti;
Bucura-te ca vezi nevoia noastra, vezi necazul nostru;
Bucura-te ca ne ajuti noua ca unor neputinciosi, ne hranesti ca pre niste straini;
Bucura-te ca nu avem alt ajutor afara de tine, nici alta Folositoare degraba;
Bucura-te ca nu avem alta Mangaietoare Buna, ci numai pre tine, o, Maica lui Dumnezeu;
Bucura-te ca ne acoperi si ne aperi in vecii vecilor;
Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

si Condacul 1:

Aparatoarei Doamne, Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarei, care prin preaslavita aratare a Sfintei sale icoane, pre oamenii orasului Kiev minunat i-a cercetat, cantare de multumire sa-i inaltam. Tu insa, Preabuna Aparatoare a neamului crestinesc, izbaveste-ne din toate nevoile si de toti vrajmasii vazuti si nevazuti ne acopera, pe cei ce te cheama cu credinta: Bucura-te, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare Cauta la Smerenia, care din inaltimea cerurilor cauti la smerenia robilor tai!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

RUGACIUNE:

O, Preasfanta Doamna, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai marita decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, Prunca de Dumnezeu aleasa!

Cauta din inaltimea cerurilor cu ochiul tau bland spre noi, nevrednicii robii tai, care cu umilinta si cu lacrimi ne rugam inaintea Preacinstitului tau chip, nu ne lipsi pre noi de ocrotirea ta si de Acoperamantul tau Imparatesc in calatoria noastra pamanteasca plina de scarbe si nelinisti.

Mantuieste-ne pre noi cei aflati in pierzare si nevoi, ridica-ne din adancul pacatelor, lumineaza mintea noastra intunecata de patimi si tamaduieste ranele sufletelor si trupurilor noastre.

O, Atotmilostiva Maica a Stapanului celui iubitor de oameni! Revarsa peste noi bogatia milei tale, intareste vointa noastra neputincioasa spre indeplinirea poruncilor lui Hristos, topeste impietrirea inimilor noastre cu dragostea catre Dumnezeu si aproapele, daruieste-ne noua zdrobire inimii si pocainta adevarata, ca, fiind curatiti de scarnavia pacatelor, sa ne invrednicim de sfarsit crestinesc cu pace si de raspuns bun la Strasnica si Nefatarnica Judecata a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul si de Viata Facatorul Duh i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iubirea de mamă!

Iubirea de mamă!

Dacă stâlp ce ţine casa
Este tatăl, luaţi seama,
Pentru cine vede bine,
Coperişul este mama.

Într-o zi un Înger coborî din Cer, fiind însărcinat să aducă de pe pământ lucrul cel mai frumos pe care-l va putea găsi. După lungi şi anevoioase zboruri, dădu în sfârşit peste o gradină de trandafiri. Mulţumit peste măsură făcu un buchet de trandafiri, şi-şi luă zborul înapoi spre bolta cerească. Dar când începu să se înalţe, văzu un surâs de copil. Uluit se întoarse şi culese surâsul. Dar luând surâsul văzu iubirea mamei. Există oare ceva mai frumos decât iubirea mamei? Îngerul luă deci cu sine trandafirii, surâsul copilului şi iubirea mamei. Când ajunse la poarta Cerului, iată că trandafirii se ofiliseră, surâsul copilului se şterse, dar iubirea de mamă era tot atât de curată şi frumoasă. El aduse Stăpânului mult iubit, această minune a vieţii pământeşti.
O femeie are sau nu preţ, dacă a crescut sau nu copii, dacă a fost sau nu mamă. E destul să ne gândim că toate rândurile de oameni cresc pe braţele mamei, se hrănesc şi primesc din sufletul ei îndrumările, bune sau rele pentru viaţă. Nimeni nu iese la treburile obşteşti decât prin familie, iar inima familiei e mama. Acolo unde ia lipseşte, nu poate fi înlocuită cu nimic. Tot le datorăm mamelor, toţi au fost purtaţi, născuţi şi crescuţi de mamele lor. În Sfânta Evanghelie şi în Vieţile Sfinţilor avem multe pilde de mame bune: Sf. Nona - mama Sf. Grigorie, Sf. Emilia - mama Sf. Vasile cel Mare, Sf. Antuza - mama Sf. Ioan Gură de Aur, Monica - mama fericitului Augustin, ... ş.a. care vor rămâne totdeauna pilde vii de urmat pentru mamele creştine. Ele n-au cruţat nimic, şi-au dat silinţa de a da copiilor cea mai bună educaţie creştinească. O familie fără copii e ca o gradină fără flori. Asemenea unei păsări fără cântec. Asemenea unui pom fără de roade, iar familia ce avortează copiii e asemenea smochinului neroditor, sortit tăierii.

Nu e bine-a zis cel Sfânt
A fi omul singur pe pământ!
Cum Adam stătea culcat
Domnu-o coastă i-a luat,
A făcut din ea femeie
Lui Adam ca să i-o deie!

Preot Ghenadie Boldişor

Dragostea mamei

Dragostea mamei

- Părinte, ne-ati spus odată că omul creşte şi se maturizează prin dragoste.

- Nu ajunge să iubească cineva pe altul, ci trebuie să-l iubească mai mult decât pe sine. Mama îşi iubeşte copiii mai mult decât pe ea însăşi. Rămâne flămândă pentru a-şi hrăni copiii, dar simte o bucurie mai mare decât aceia. Copilaşii se hrănesc trupeşte, iar mama duhovniceşte. Aceia rămân cu gustul mâncării, în timp ce mama cu veselia duhovnicească.

O tânără, înainte de a se căsători, poate dormi dimineaţa chiar şi până la ora zece şi poate dori ca şi ceaşca de lapte să i-o pregătească mama ei. Nu are chef să facă nimic. Le vrea pe toate de-a gata, şi vrea ca toţi să poarte grijă de ea. Are pretenţii de la mama, pretenţii de la tata, iar ea îşi caută de huzurul ei. Deşi există dragoste în firea ei, ea nu se dezvoltă, pentru că primeşte mereu ajutor şi binecuvântare de la mama ei, de la tatăl ei şi de la fraţii ei. Insă din clipa în care devine mamă, seamănă cu motorul care cu cât este mai accelerat, cu atât se încarcă mai mult, pentru că dragostea lucrează mereu. Mai întâi se îngreţoşa atunci când atingea ceva murdar şi se spăla cu săpun mirositor. După aceea însă, atunci când se murdăreşte copilul şi trebuie să-l cureţe, ai zice că ia în mână… marmeladă. Nu se îngretoşează. Mai înainte dacă o deşteptai, striga de ce o deranjezi. După aceea însă, atunci când plânge copilul, chiar dacă nu doarme toată noaptea, nu-i vine greu, ci îl îngrijeşte pe copil şi se bucură. De ce? Pentru că încetează de a mai fi copil. A devenit mamă şi a venit vremea jertfei, a dragostei.

Mama ajunge să aibă mai multă dragoste şi jertfire de sine decât tatăl, deoarece tatălui nu i se dau multe ocazii ca să se jertfească. Mama se chinuieşte, se osteneşte mai mult cu copiii, dar în acelaşi timp “se încarcă” de har prin grija faţă de ei. Dăruieşte conti­nuu, de aceea şi primeşte mereu. Tatăl nici nu se chinuieşte atât de mult cu copiii, dar nici nu se “încarcă”, de aceea şi dragostea lui nu este ca aceea a mamei.

Câte mame nu vin şi mă roagă cu lacrimi: “Părinte, fă rugăciune pentru copilul meu”. Ce agonie au, sărmanele! Insă puţini taţi îmi spun: “Fă rugăciune, deoarece copilul meu a luat-o pe un drum greşit”. Chiar şi astăzi o mamă, cu multă nerăbdare, sărmana, îşi împingea copiii – opt avea – şi îi punea în şir, ca să ia toţi binecuvântare. Un tată nu ar fi făcut uşor lucrul acesta. Şi Rusia tot prin mame a fost salvată. Îmbrăţişarea tatălui este seacă atunci când nu are harul lui Dumnezeu. In timp ce sânul mamei, chiar şi atunci când nu are Dumnezeu, are lapte. Copilul îl iubeşte pe tatăl său şi îl respectă, dar prin afecţiunea şi gingăşia mamei i se măreşte şi mai mult dragostea faţă de tatăl său.

Punerea în valoare a nerodirii

Femeia, dacă nu pune în valoare în chip duhovnicesc problema nerodirii, se chinuieşte. Ce am tras odată cu o femeie care nu avea copii! Bărbatul ei avea o funcţie înaltă. Femeia aceasta avea mai multe case pe care le închiria, o casă mare în care locuiau şi avere multă. Dar îi venea greu să meargă la piaţă să cumpere, îi venea greu să facă mâncare, pe care, de fapt, nici nu ştia să o facă. Telefona şi îi aducea mân­care gata pregătită. Avea de toate şi totuşi se chinuia, pentru că nu o satisfăcea nimic. Toată ziua stătea în casă şi de aceea se plictisise de toate; nu o mai trăgea inima să facă nimic. Apoi o copleşeau gândurile, încât era nevoită să ia hapuri. Bărbatul ei îşi aducea de lucru acasă, iar ea îi stătea mereu pe cap, ca să-i treacă tim­pul. Sărmanul se plictisise de ea, şi ar fi vrut să plece, însă trebuia să-şi termine lucrul său. Atunci când am întâlnit-o, i-am spus: “De ce stai toată ziua în casă şi mucezeşti? Du-te la vreun spital să cercetezi pe cei bolnavi”. “Unde să mă duc, Părinte? m-a întrebat aceea. La spital? Mi se pare tare greu”. “Atunci să faci următorul lucru: să citeşti Ceasul întâi la vremea lui, Ceasul al treilea la vremea lui [1], etc. şi să faci şi câte o metanie”. “Nu pot” îmi spune. “Ei, atunci să citeşti Vieţile Sfinţilor”. I-am spus să citească vieţile tuturor femeilor care s-au sfinţit, cu gândul că astfel se va folosi. Mult m-am chinuit să o pun în rânduială, ca să nu ajungă la azilul de nebuni. Se netrebnicise cu desăvârşire. Motor rezistent, dar cu uleiurile îngheţate.

Prin toate acestea vreau să arăt că inima femeii se netrebniceşte, atunci când dragostea sădită în firea ei nu află ieşire. Şi uită-te la femeia cu cinci-şase sau opt copii, pe deasupra şi foarte săracă, dar care se bucură. Are şi nobleţe şi bărbăţie. Dar de ce oare? Pentru că şi-a aflat menirea. Mi-a făcut o deosebită impresie cazul unui cunoscut de al meu care avea două surori. Una s-a căsătorit de foarte tânără şi a dobândit şi mulţi copii. Se jertfea mereu. Mai cosea şi la maşină şi din ce câştiga dădea milostenie la săraci. Cu câteva zile mai înainte a venit aici şi mi-a spus: “Acum am şi nepoţei!”, şi îi tresaltă inima de bucurie. Cealaltă nu s-a căsătorit, nu şi-a pus în valoare în chip duhovnicesc nici lipsa de grijă pe care o avea şi a devenit… nu mă întreba! O făptură netrebnică. Se plictisise chiar şi de viaţă. Aştepta ca bătrâna ei mamă să o slujească şi tot nemulţumită era. Dar oare de ce s-au întâmplat toate acestea? Pentru că nu s-a produs schimbarea înlăuntrul ei, pentru că nu a devenit mamă şi nici nu a pus în valoare dragostea ce există în firea femeiască, ajutând pe cei care au nevoie.

De aceea spun că jertfirea de sine este absolut necesară pentru femeie. Bărbatul, chiar şi atunci când nu şi-ar cultiva dragostea, nu suferă mare pagubă. Femeia însă, cu dragostea pe care o are, dacă cumva nu o canalizează corect, este o maşină care funcţionează, dar nu are materia primă pe care să o prelucreze şi astfel merge în gol zguduindu-se pe sine şi zguduind şi pe alţii.

Puterea mamei de a rezista

- Părinte, Sfântul Nectarie,  într-o epistolă către monahii, le scrie să nu uite că sunt femei şi de aceea să încerce să imite pe Cuvioase, iar nu pe Cuvioşi [2]. De ce spune aceasta? Oare pentru că femeile nu au rezis­tenţă?

- Cine? Femeile să nu aibă rezistenţă? Eu m-am minunat de multa lor rezistenţă. Femeia poate fi mai slabă cu trupul, poate avea mai puţine puteri trupeşti decât bărbatul, dar cu inima ce o are, dacă o pune în lucrare, are o astfel de rezistenţă, încât întrece şi pute­rea bărbătească. Bărbatul are putere trupească, dar nu are inima pe care o are femeia. Iată, odată a venit la Colibă o pisică cu pisoii ei. Era atât de slabă, încât pân­tecele i se lipise de spate. Intr-o zi a trecut pe acolo un câine mare de vânătoare. Motanul pe care îl aveam la Colibă a luat-o la fugă. Insă pisica s-a ridicat în picioare, s-a încordat, s-a înfuriat, fiind gata să se repeadă asupra câinelui. M-am mirat, cum de avea atâta curaj. Vezi, trebuia să-şi apere puii ei.

Pe mamă o doare pentru copiii ei, se osteneşte, dar nu simte oboseala. Se sileşte pe ea însăşi, dar fiindcă îşi iubeşte copiii şi casa, pe toate le face cu bucurie. Mai mult se oboseşte unul care stă întins toată ziua, decât ea. Mi-aduc aminte că, atunci când eram mic, mama trebuia să care apă, care era foarte departe de casă; trebuia să facă mâncare, să facă pâine, să spele rufele, să meargă şi la ogor. Adică făcea toate tre­burile, ne avea şi pe noi care o zăpăceam şi pe lângă toate acestea trebuia să facă şi “judecată” atunci când ne certam. Însă spunea: “Aceasta este datoria mea. Sunt obligată să le fac pe toate, fără murmur”. Iar aceasta o spunea din toată inima, deoarece îşi iubea casa şi copiii ei şi nu se descuraja din pricina tre­burilor, ci pe toate le făcea cu bucurie.

Şi cu cât trec anii, cu atât mai mult mama îşi iubeşte casa. Cu toate că înaintează în vârstă, ea se jertfeşte tot mai mult, ca să-şi crească şi nepoţeii ei. Şi deşi puterile ei trupeşti se împuţinează, dar fiindcă ceea ce face, face cu toată inima, ea are mai mult curaj decât în tinereţile ei, mai mult curaj chiar şi decât bărbatul ei.

- Părinte, dar şi în boli femeia are mai multă tărie sufletească decât bărbatul.

- Ştii ce se întâmplă? Mama înfruntă de multe ori boala prin bolile copilului ei, dobândind astfel multă experienţă. Işi aduce aminte de câte ori s-a ridicat şi a coborât temperatura. A văzut pe copil cum se îneacă sau leşină, dar care îşi revine cu una-două lovituri, etc. Bărbatul nu le vede pe acestea şi nu are astfel de expe­rienţe. De aceea dacă l-ar vedea vreodată pe copil că are temperatură, sau puţin palid la faţă, intră în panică şi strigă: “Moare copilul! Ce să facem acum? Alergaţi şi chemaţi medicul!”.

Purtarea sarcinii şi alăptarea

Educaţia copilului începe încă din perioada sarcinii. Dacă mama care poartă în pântece se supără şi se mâhneşte, atunci şi fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă şi trăieşte duhovniceşte, copilaşul din pântecele ei se sfinţeşte. De aceea, femeia atunci când este însărcinată trebuie să rostească rugăciunea lui Iisus, să citească puţin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-şi pricinuiască nelinişti, dar şi ceilalţi să caute să nu o mâhnească. Făcând astfel copilul care se va naşte va fi sfinţit, iar părinţii nu vor avea probleme cu el, nici când este mic, nici când va creşte mare.

Apoi, după ce se va naşte copilul, mama trebuie să-l alăpteze cât poate mai mult. Laptele mamei dă sănătate copiilor ei. Prin alăptare copiii nu sug numai lapte, ci şi dragoste, afecţiune, mângâiere, siguranţă, dobândind astfel un caracter puternic. Dar şi pe mamă o ajută alăptarea. Atunci când mamele nu-şi alăptează copiii, se creează anomalii în organismul lor, care pot duce chiar şi la extirparea sânului. Mai demult o mamă putea alăpta şi copilul vecinei, dacă aceea nu avea lapte. Acum însă multe mame se îngreuiază să-şi alăpteze chiar şi propriii lor copii. Mama care se leneveşte şi nu-şi alăptează copilul transmite această lenevire şi copilului ei. Mai demult cutiile cu lapte concentrat aveau pe ele o etichetă cu o mamă care ţinea la sânul ei un copil. Acum însă au o mamă care tine în braţe nişte flori. Mamele nu-şi mai alăptează copiii, şi astfel aceştia cresc fără mângâierea mamei. Şi atunci cine le va da afecţiune şi dragoste? Cutia cu laptele de vacă? Copiii sug din sticla “îngheţată” şi astfel îngheaţă şi inima lor. Apoi, după ce cresc mari, caută mângâiere în sticla de la tavernă. Beau ca să-şi uite stresul, şi astfel devin alcoolici. Dacă copiii nu vor primi afecţiune, nu vor avea de unde să dăruiască afecţiune, şi astfel se transmit mai departe patimile părinţilor. Apoi vin mamele la mine şi-mi spun: “Părinte, fă rugăciune, căci îmi pierd copilul!”.

Mame cu serviciu

- Părinte, este bine ca femeia să lucreze?

- Ce spune bărbatul ei?

-  El o lasă să facă ceea ce o odihneşte sufleteşte.

- O tânără care a studiat şi a început să lucreze înainte de a se căsători, cu greu îşi va lăsa serviciul atunci când va deveni mamă, pentru a se dărui copiilor ei. În timp ce alta care nu a studiat şi are serviciu simplu, mult mai uşor îl poate lăsa.

- Părinte, dacă femeia nu are copii, cred că servi­ciul o ajută.

- Adică, dacă nu are copii, trebuie neapărat să aibă un servici? Nu există oare atâtea lucruri pe care să le poată face? Desigur, dacă are copii, cel mai bine este să stea acasă. Căci altfel cum vor fi ajutaţi copiii?

- Părinte, multe femei spun că nu o pot scoate la capăt şi de aceea sunt nevoite să lucreze.

- Nu o scot la capăt pentru că vor să aibă televizor, video, maşină personală, etc, şi de aceea trebuie să lucreze, neglijându-şi şi chiar pierzându-şi în felul aces­ta copiii. Dacă va lucra numai tatăl şi se vor limita numai la strictul necesar, atunci nu va exista nici o problemă. Când însă vor lucra amândoi, pentru că, chipurile, nu le ajung banii, atunci familia se va risipi şi-şi va pierde sensul ei adevărat. Şi atunci copiii ce să mai facă? Dacă ar trăi mai simplu, ar fi şi mamele mai odihnite şi s-ar bucura şi copiii. Cineva ştia şapte limbi, iar femeia lui se silea să înveţe patru, dădea şi lecţii şi lua şi medicamente, ca s-o scoată la capăt. Copiii lor s-au născut sănătoşi, dar crescând, s-au vătămat. Apoi au urmat psihanalize, etc… De aceea le spun mamelor să-şi simplifice viata lor, pentru a se putea ocupa mai mult de copiii lor, care au atâta nevoie de ele. Altceva este să aibă şi o altă preocupare în casă şi să se îndeletnicească cu ea atunci când se oboseşte cu copiii. Atunci când mama este în casă, îi poate suprave­ghea pe copii, rânduieşte cum trebuie lucrurile şi ast­fel se evită multe necazuri.

Astăzi copiii nu se satură de dragostea mamei şi nici nu învaţă limba maternă, pentru că mama lipseşte, fiind toată ziua la serviciu şi-şi lasă copiii cu femei străine. De o mie de ori o duc mai bine copiii de la creşă, unde se află şi vreo educatoare cu dăruire, care să le arate puţină afecţiune, decât copiii pe care îi părăsesc părinţii şi sunt îngrijiţi de o femeie plătită. Şi după aceea ce se întâmplă? Cel care nu are o mamă, are o grămadă de doici.

Grija pentru casă şi viaţa duhovnicească a mamei

- Părinte, cum îşi poate rândui o femeie treburile ei, astfel încât să aibă timp şi pentru rugăciune? Adică ce raport trebuie să existe între lucru şi rugăciune?

- De obicei femeile nu au măsură la treburi. Vor mereu să înceapă treburi noi. Şi deşi au o inimă mare şi ar fi putut să facă o gospodărie foarte bună în sufle­tul lor, îşi cheltuiesc inima cu lucruri neînsemnate. Să presupunem că avem un pahar cu modele frumoase, cu linii, etc. Şi dacă nu ar avea linii, paharul tot şi-ar face treaba lui. Insă femeile merg la magazin şi încep: “Nu, vreau ca liniile să fie până sus”, “Nu aşa, ci aşa”. Şi dacă paharul mai are şi vreo floare pe el, ei atunci să vezi ce le saltă inima. În felul acesta femeia îşi distruge dinamismul ei. Rar vei găsi vreun bărbat să dea atenţie la astfel de lucruri. Şi dacă, de pildă, o lampă de birou este cafenie sau neagră, nici o atenţie nu dau bărbaţii la aceasta. Dar femeia vrea ceva frumos, se bucură, îşi dăruieşte o bucată de inimă acestui lucru, altă bucată altui lucru.  Iar pentru Hristos ce va mai rămâne? Căscaturile în vremea rugăciunii din pricina oboselii. Cu cât se depărtează inima femeii de lucrurile cele frumoase, cu atât se apropie mai mult de Hristos. Iar când inima este dăruită lui Hristos, atunci ea are mare putere.

Zilele acestea am văzut un suflet care se dăruise cu desăvârşire lui Dumnezeu. Puteai vedea cum ardea înlăuntrul ei o flacără dulce. Le ia pe toate în serios. Deşi era cu totul lumească, dar având intenţie bună, într-o bună zi i s-a aprins înlăuntrul ei scânteia credinţei. Podoabele de aur, obiectele de lux, toate le-a arun­cat. Acum trăieşte într-o mare simplitate. Se nevoieşte, face lucrare duhovnicească. Dacă aţi şti ce jertfire de sine are! I-a invidiat pe Sfinţi în sensul cel bun. Să vedeţi cât de mult se roagă cu rugăciunea lui Iisus, ce posturi ţine, câţi psalmi citeşte!… Uimitor! Ea se hrăneşte acum din nevoinţă.

- Părinte, o mamă mi-a spus: “Sunt slabă trupeşte şi mă obosesc repede, nici treburile nu apuc să le ter­min şi nici timp pentru rugăciune nu-mi rămâne”.

- Să-şi simplifice viaţa, ca să-i rămână timp şi pentru rugăciune. Căci în felul acesta ea poate spori mult duhovniceşte. Dacă o mamă şi-a simplificat viaţa ei, dar se osteneşte pentru că are mulţi copii, atunci este îndreptăţită să spună “sunt obosită”. Dar dacă îşi pierde timpul căutând să-şi aranjeze casa cât mai frumos pen­tru străinii care o vor vizita, atunci ce să mai spui?

Unele mame, pentru a le avea pe toate aranjate în casă, îşi constrâng atât de mult copiii, încât nu-i lasă nici măcar să mişte un scaun sau o pernă. Le impun disciplină militară şi astfel copiii, deşi se nasc sănătoşi, din păcate cresc vătămaţi. Un om inteligent, dacă va vedea într-o casă cu mulţi copii toate lucrurile puse la locul lor, va trage concluzia că, sau copiii sunt vătămaţi la minte, sau mama este barbară şi le impune disciplină militară. Le-a băgat frica în suflet şi de aceea copiii se tem să se joace. Odată am mers la o casă cu mulţi copii. Câtă bucurie mi-au pricinuit copiii cu neorânduielile lor copilăreşti, care stricau ordinea lumească - adică fiecare lucru să fie pus la locul lui. Dar tocmai aceasta este cea mai mare neorânduială, care îl oboseşte mult pe omul contemporan.

Mai demult nu existau cărţi duhovniceşti, pentru a se folosi mamele din cititul lor. Astăzi, însă, există o grămadă de cărţi patristice, o mulţime de traduceri, dar, din păcate, cele mai multe mame se ocupă sau cu lucruri de nimic, sau lucrează pentru a face faţă cheltuielilor.

Este mai bine ca mama să se ocupe de educaţia copiilor, decât să se preocupe în mod exagerat de menajul casei, de lucrurile neînsufleţite. Să le vor­bească despre Hristos, să le citească vieţile sfinţilor şi o dată cu aceasta să se ocupe şi de curăţirea sufletu­lui ei, pentru a străluci duhovniceşte. Viaţa duhovnicească a mamei va ajuta fără zgomot şi sufletele copiilor ei. Astfel şi copiii ei vor trăi bucuroşi şi ea va fi fericită, deoarece îl are pe Hristos înlăuntrul ei. Dacă mama nu are timp să rostească nici măcar un “Sfinte Dumnezeule…“, atunci cum se vor sfinţi copiii?

- Părinte, dar atunci când mama are mulţi copii şi multe treburi de făcut?

- Atunci când mama face treburi în casă, nu se poate ruga în acelaşi timp? Pe mine mama mea m-a învăţat să rostesc rugăciunea lui Iisus. Atunci când noi, ca nişte copii ce eram, făceam vreo neorânduială şi era gata să se mânie, o auzeam spunând: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Când băga pâinea în cuptor, spunea: “In numele lui Hristos şi al Maicii Dom­nului”. Iar când frământa şi gătea, rostea mereu rugăciunea. In felul acesta se sfinţea şi ea, se sfinţeau şi pâinea şi mâncarea, se sfinţeau şi cei care le mân­cau.

Câte mame care au avut viaţă sfântă, nu au avut şi copii sfinţiţi! Iată, aşa a fost şi mama Stareţului Hagi-Gheorghe. Chiar şi laptele acestei mame binecuvân­tate, pe care îl sugea Gavriil – numele de botez al Stareţului Hagi-Gheorghe – era ascetic. Ea a dobândit doi copii, după care a trăit cu soţul ei în curăţie şi dragoste frăţească. Incă de mică avea duh ascetic, pentru că avea o soră călugăriţă, pustnică, pe care o cerceta adeseori, mergând la ea chiar şi cu copiii ei. Tatăl lui Gavriil a fost şi el un om evlavios şi se ocupa cu negoţul şi de aceea cea mai multă vreme o petre­cea în călătorii. Iar acesta a fost un prilej pentru mama Stareţului să trăiască simplu, să nu “se îngrijească şi să se silească la multe”, să-l ia şi pe copil la privegherile pe care le făcea împreună cu alte femei, fie în peşteri, fie în bisericuţele din afara satului. De aceea a ajuns el la o măsură atât de mare de sfinţenie. Evlavia mamei are mare însemnătate. Dacă mama are smerenie, frică de Dumnezeu, toate lucrurile din casă merg bine. Cunosc mame tinere ale căror feţe strălucesc, deşi nu au fost ajutate de nicăieri. După copii îmi dau seama în ce stare duhovnicească se află mamele lor.

Cuviosul Paisie Aghioritul

Ştiu că mă auzi, dar oare şi mă asculţi?

Ştiu că mă auzi, dar oare şi mă asculţi? Lipsa de comunicare între adulţi şi adolescenţi, conflictul între generaţii, lipsa de disponibilitate afectivă, înstrăinarea, diferenţa de preocupări sunt sintagme din ce în ce mai des utilizate, care, prin invocarea lor frecventă, aproape că s-au golit de conţinut. Deşi, spre exemplu, conflictul între generaţii, utilizat pentru a desemna numeroasele tensiuni dintre părinţi şi copii lor adolescenţi, nu ne ajută să înţelegem de fapt care sunt nevoile celor doi. Acestea sunt mai degrabă ca nişte etichete, care, odată lipite, nu ne ajută să înţelegem nici ce se află în spatele lor şi nici ce putem face pentru a îmbunătăţi lucrurile. De multe ori avem impresia că dacă suntem împreună cu celălalt, în aceeaşi cameră, privind de exemplu la televizor, petrecem timp împreună. Realitatea este însă că fiecare este cu el însuşi, cu gândurile, planurile şi îngrijorările lui. Chiar dacă îl auzim pe celălalt - auzim cuvintele pe care le spune - nu înseamnă că îl şi ascultăm, pentru a înţelege cu adevărat cum se simte în situaţia respectivă. Să ne ascultăm cu adevărat copiii Între părinţi şi copiii lor aflaţi la vârsta adolescenţei, această stare de lucruri este resimţită mai pregnant. Adolescenţii trăiesc puternic sentimentul că nu sunt înţeleşi, că nu sunt ascultaţi, în timp ce uneori părinţii se simt nedreptăţiţi, la rândul lor, deoarece nu sunt apreciaţi şi înţeleşi de către copii. Am întâlnit părinţi care depuneau toate eforturile pentru copiii lor, muncind până la epuizare pentru a le asigura condiţii materiale cât mai bune. Încercau să le ofere o libertate cât mai mare sau o protecţie cât mai mare, în funcţie de nevoile pe care apreciau că le-ar avea copiii lor. Mai mult decât aceasta, am întâlnit părinţi care încearcă să ofere copiilor ceea ce ei nu au avut la vârsta propriei adolescenţe. Uneori acestea coincid cu nevoile reale ale copilului, alteori nu. Mult mai simplu, şi totuşi uneori atât de dificil de realizat, ar fi dacă părinţii ar reuşi să îşi facă timp şi să îşi asculte cu adevărat copiii. Situaţii de pseudo-comunicare între părinţi şi copii Ca să ne ascultăm copiii nu e suficient doar să fim în aceeaşi cameră cu ei şi să îi auzim, ci să încercăm să ne îndreptăm spre ei cu toată atenţia, fără şirul gândurilor care se succed aproape de la sine în minte. "Ce trebuie să cumpăr din supermarket?", "ce să gătesc pentru prânz?", "cum să rezolv problema asta de la serviciu?", "oare când mai ajung şi pe la ei pe la şcoală?"... poate fi o goană interioară, o succesiune de planuri şi proiecţii care îl împiedică pe părinte să fie în totalitate prezent în discuţia cu copilul său. Iată şi câteva situaţii de pseudo-comunicare între părinte şi copil aflat la vârsta adolescenţei. Adolescentul îi povesteşte părintelui o problemă importantă, care îl preocupă. Părintele, prins în grijile cotidiene, în puzderia de gânduri şi de planuri, de probleme pe care le are de rezolvat, şi dorind să rezolve această nouă problemă apărută în cale, ca şi cum ar fi a sa, începe să dea sfaturi. Uneori sfaturile apar de la primele propoziţii, fără ca adolescentul să fi terminat ceea ce avea de spus. La mulţi dintre părinţi se produce un fel de scurtcircuitare a experienţei de viaţă, a situaţiilor aparent similare cu cea povestită de fiul/fiica lor, iar sfatul sau soluţia problemei apare, din această perspectivă, mai mult decât justificată. Cu toate acestea, de regulă nevoia adolescentului este aceea de a fi ascultat - nu doar auzit - şi înţeles. O altă situaţie întâlnită este aceea în care, dialogul dintre părinte şi copilul adolescent se reduce la un set de întrebări scurte, din partea părintelui - dornic să se asigure că totul merge bine -, urmate de răspunsuri la fel de scurte din partea copilului "Cum a fost azi la şcoală?" Ai avut vreo problemă?" Unde te duci?" Când te întorci?", care transformă uneori discuţia părinte-copil într-un interogatoriu în care adultul află totul, mai puţin cele esenţiale: cum se simte, ce îl bucură, ce îl doare, ce planuri are cu adevărat copilul. Mai există situaţiile de aşa-zisă ascultare, atunci când părintele, fiind preocupat de cu totul altceva, este angajat în acelaşi timp în discuţia cu copilul său. Fie că se uită la televizor, repară ceva, face o activitate casnică sau pur şi simplu se gândeşte la altceva, cea mai mare parte a atenţiei este deturnată de la discuţie. Deşi cuvintele copilului îi ajung la urechi, mesajul pe care fără să vrea îl transmite acestuia este, uneori, de indiferenţă. Deşi vorbeşte cu părintele, copilul trăieşte de multe ori senzaţia că vorbeşte singur. Cerc vicios întrerupt de exprimarea nevoilor Frustrarea care uneori este resimţită de către adolescent se exprimă în moduri mai greu de descifrat - se închide în sine, devine iritabil, reproşează. La rândul său părintele poate avea reacţii asemănătoare, poate face apel la autoritate sau îl poate acuza de lipsă de recunoştinţă. Acest cerc vicios poate fi întrerupt în momentul în care cei doi încearcă să discute deschis, copilul exprimându-şi nevoia de a fi ascultat (am nevoie să mă asculţi, vreau să îţi vorbesc despre ceva important pentru mine, am nevoie doar să mă asculţi, nu să îmi dai soluţii), iar părintele să fie atent şi receptiv la aceste mesaje. Ştiu că mă auzi, dar mă asculţi? De cele mai multe ori, adolescenţii se înstrăinează atunci când nu primesc atenţia necesară din partea părinţilor, încercând să caute ajutor în altă parte. I. este o adolescentă de 16 ani care încă mai încearcă să comunice cu mama sa şi a găsit această cale a bileţelului scris. Scrisoarea îi permite să exprime tot mesajul pe care vrea să-l transmită fără teama de a fi întreruptă ori de a i se distorsiona cuvintele. "Dragă mamă, Ai făcut aseară ceva ce m-a durut tare. Am ajuns să scriu aceste rânduri pentru că nu e prima oară când se întâmplă. Aş vrea să te gândeşti la diferenţa între "a auzi" şi "a asculta". În mai multe situaţii m-am văzut în postura de a-ţi spune ceva, dar de fapt vorbind singură. Se întâmplă când îţi povestesc despre mărunţişuri zilnice, dar, şi mai rău, s-a întâmplat şi când am încercat să-ţi spun nişte lucruri mai intime, foarte importante pentru mine la acel moment. M-am simţit insultată primind deseori doar indiferenţă. Apoi, am înţeles că de fapt nu am fost ascultată cu adevărat. Nu că nu m-ai auzit. Dacă te-aş fi întrebat la sfârşitul conversaţiei "ce ţi-am zis până acum?", cu siguranţă mi-ai fi reprodus întregul mesaj, dar nu-mi arăţi niciun fel de înţelegere faţă de ce spun. Aproape de fiecare dată când încerc să-ţi spun asta, reacţia ta e ori: "eşti prea sensibilă", ori "sunt obosită, am avut o zi atât de grea la serviciu!" Aşa încât, cu tot respectul pentru oboseala pe care o ai, care ştiu că vine după o muncă grea (şi-ţi mulţumesc pentru tot ce faci pentru noi), sper că acum am reuşit să-ţi transmit ce mă frământă. Cu drag, I." www.doxologia.ro