Poem pentru prieteni

Poem pentru prieteni

17AUG

Prietene, nu pot să-ţi ofer soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru orice îndoială şi temere, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău. Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău, dar pot să-ţi descopăr frumuseţea de a trăi în prezent. Nu pot să te opresc să nu te împiedici, dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să te ridici. Bucuriile, victoriile şi succesele tale, nu sunt ale mele, dar sunt foarte bucuros când te văd fericit. Nu judec deciziile pe  care le iei în viaţă, mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere. Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult. Nu pot evita să suferi când o durere îţi rupe sufletul, dar pot fi alături de tine şi pot suferi împreună cu tine. Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii …pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău. Îţi mulţumesc că exişti !

 

Un comentariu

Publicat de cerul_meu_senin pe 17 august 2012 în PRIETENIE

 

Randuri pentru prieteni

27MAR

Noi oamenii suntem ca nişte actori pe o scenă, fiecare cu rolul lui, cu îmbrăcămintea lui, cu stările sale interioare…fiecare om pe care-l întâlneşti aici, te va învăţa ceva, fie bine, fie rău.

Să nu te însoţeşti cu oamenii vicioşi, ci fii atent cum îţi alegi prietenii şi mai ales persoana lângă care vei trăi o viaţă întreagă. Dacă te vei căsători, atunci să fie din dragoste. Aşteptă să cunoşti persoana bine, să vezi cum gândeşte, ce calităţi şi defecte are, cum se comportă cu ceilalţi oameni, şi mai ales cercetează dacă are credinţă în Dumnezeu. Fii atent la comportamentul său cu ceilalţi oameni, ca să ştii cum vei fi şi tu tratat, pentru că la unele persoane iubirea este trecătoare. Caută la inima sa, vezi ce simte, dacă e compatibilă cu a ta, dacă aveţi lucruri în comun…căci altfel nu te vei putea bucura de viaţă. Dragostea să o tratezi întotdeauna cu sfinţenie şi seriozitate căci este foarte uşor să răneşti pe cel care-şi deschide sufletul faţă de tine şi începe să te iubească.

Cât trăieşti în viaţă, în tot ce faci, pune dragoste şi fă cu inimă bună, căci astfel şi lucrurile mici vor căpăta valoare. Dragostea să fie deasupra tuturor fiindcă din ea răsare, creşte şi rodeşte adevărata fericire. Dragostea este rezistenţa vieţii, este Legea Universului.

Prietene, dacă în viaţă întâmpini suferinţa, să nu fugi de ea, căci suferinţa purifică, ea îl face pe om mai bun. Durerea este un minunat sfătuitor. Să te îngrijorezi mai cu seamă când toate îţi merg bine, căci atunci ceva nu este în regulă. De cele mai multe ori drumul fără obstacole nu duce nicăieri. Şi mai mult de atât, adevărata valoare a unui om se cunoaşte doar când se află în faţa propriilor sale limite.

Să nu-ţi fie ruşine că te numeşti creştin, ci să porţi cu bucurie şi demnitate acest nume. A fi creştin nu înseamnă a nu te distra, ci a nu te arunca, în numele divertismentului, în mocirla păcatului. A fi creştin nu înseamnă  a nu avea prieteni, ci a nu te face prin ceilalţi prieten cu păcatul. Într-un cuvânt, creştinul face orice, dar fără de păcat.

Într-adevăr, nu e uşor să fii creştin. Nici viaţa nu e uşoară, dar e luminoasă şi capătă sens doar în Hristos. Despărţirea de Hristos e despărţire de adevăr şi lumină. Şi ce viaţă e aceea lipsită de adevăr şi lumină ?

Viaţa omului are nevoie de libertate, de speranţă, de autentic, de adevăr. De aceea, cât trăieşti să susţii adevărul şi dreptatea cu preţul vieţii şi să mergi cu fruntea sus şi cu curaj, căci îndrăzneala este semn de bărbăţie creştinească. Dacă nu reuşeşti să schimbi lumea, măcar să nu laşi lumea să te schimbe pe tine căci nu se merită să te pleci sub lumea schimbătoare şi să fii îngenuncheat de spiritul de turmă.

Prietene, o viaţă ai, trăieşte-o frumos, trăieşte-o curat, ca atunci când va fi să pleci dincolo, să nu-ţi fie ruşine să priveşti în trecutul tău. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată. Şi să fii bun întotdeauna pentru ca să poţi fi fericit ! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu.

În drumul vieţii cu siguranţă că vei întâlni piedici şi ispite, vei fi surprins de lume, vei întâlni singurătatea, deznădejdea, supărarea…dar nu te speria, nu eşti singur, Dumnezeu ţi-e totdeauna alături ! Chiar nu ştiai ? Este un rol, joacă-l ! Ai grijă de sufletul tău, ai grijă de viaţa ta şi trăieşte frumos fiecare clipă !

Rămâi cu bine, prietene !

 

Un comentariu

Publicat de cerul_meu_senin pe 27 martie 2012 în PRIETENIE

 

Daca mor inaintea ta…

Daca mor inaintea ta…

28SEP

Dacă mor înaintea ta, fă-mi o favoare, prietene: plângi cât vrei, dar nu te supăra pe Dumnezeu că m-a luat. Dacă nu vrei să plângi, nu plânge. Dacă nu reuşeşti să plângi, nu îţi face griji. Dacă vrei să râzi, râzi. Dacă cineva îţi spune ceva despre mine, ascultă şi crede ce îţi spune. Daca mă laudă prea mult, nu da importanţă. Daca mă critică prea mult, apără-mă. Nu uita că nu am fost un sfânt, însă toată viaţa am încercat să fiu mai bun. Dacă simţi tristeţe şi vrei să te rogi pentru mine, poţi să o faci; chiar voi avea nevoie de rugăciunile tale. Dacă vrei să vorbeşti cu mine, vorbeşte cu Dumnezeu şi eu te voi auzi. Din când în când mai spune-I lui Dumnezeu ce faci; eu nu voi fi lângă tine, însă tot timpul voi fi bine atunci când voi şti că eşti fericit, prietene.

Dacă te-am rănit vreodată, adu-ţi aminte că am fost om neputincios, cu slăbiciuni şi scăderi, dar că m-am luptat mereu să le depăşesc şi să repar ce am rănit pentru ca prietenia noastră să fie una adevărată.  Iar dacă vreodată ţi-am fost de folos, să-ţi aduci aminte de mine cu drag şi să cauţi şi tu la rândul tău să oferi ajutor oricărui om pe care îl vei întâlni. Fii lumină pe cale oriunde vei trece! Fii alinare pentru orice rană, picior pentru cel şchiop, hrană pentru cel flămând, îmbrăcăminte pentru cel gol, dar mai ales îmbracă în dragoste pe cel lipsit de mângâiere; nu este sentiment mai frumos şi mai înalt ca acela de a şti că ai îmbogăţit în dragoste pe aproapele tău. Şi atunci când ai făcut totul cu dăruire, să nu aştepţi să primeşti înapoi de la oameni, nici răsplată, nici laude: vede ochiul Tatălui Ceresc şi El îţi va răsplăti ţie după câtă dragoste ai pus în tot ce ai făcut. Iar de va fi nevoie, chiar să te jertfeşti pentru aproapele tău pentru că aceasta esteiubirea supremă – jertfa şi devotamentul până la sacrificiu.

Îţi mulţumesc, prietene, că mi-ai fost alături în clipele fericite din viaţa mea, dar mai ales în momentele de grea încercare. Îţi mulţumesc că m-ai acceptat cu toate ale mele şi că m-ai iubit fără vreun interes. Iar când va fi să-ţi iei şi tu rămas bun de la viaţă, să nu te temi, fiindcă cu o moarte toţi suntem datori, odată tot trebuie să plătim această datorie. Moartea însă nu ia lumina de la cel credincios ci numai stinge lampa, deoarece se ivesc zorile; ea este numai poarta dintre cele două lumi; cade cortina peste lumea cea mică şi se deschide pentru nemărginit, pentru lumea cea fără de sfârşit. Şi atunci doar un singur lucru mai avem de îndeplinit: să-I dăruim Stăpânului sufletul nostru, pentru că El a avut încredere în noi ca I-L vom duce înapoi în aceeaşi stare de neprihană pe care am avut-o la început. Însă până atunci tu să trăieşti pe pământ, ca şi cum nu ai fi, dar la plecare să laşi un gol în urma ta; să fii o pildă pentru cei ce au rămas pe pământ.

Să-ţi aduci aminte cu drag de prietenia noastră de pe pământ şi să ai nădejdea că ea se va desăvârşi în Cer. Crezi în lucrurile acestea? Atunci roagă-te pentru ca amândoi să fim bine şi să ne revedem mai târziu cu bine.Un singur dor îmi mai arde în suflet, prietene: să-L slăvim împreună pe Hristos, pe vecie!

 

14 comentarii

Publicat de cerul_meu_senin pe 28 septembrie 2012 în CER, DRAGOSTEA, FERICIRE,IUBIREA, MOARTE, PRIETENIE, RAI, TESTAMENT

Adrian Păunescu Spune-mi ceva Dacă-am să te chem Dă-mi măcar un semn Fie şi-un blestem Din partea ta. Totuşi nu ştiu cum Pentru-atâta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. În noaptea despărţirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi în doi, În ochi mă bate viscolul câinesc Şi am venit să-ţi spun că te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis Că biata cifră doi s-a sinucis. Şi de atâta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor, Că tineri am intrat şi cu ce rost Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despărţire peste tot Şi se aude că va fi mai greu Decât vom fi departe tu şi eu. Dar nu pentru a-ţi spune că e rău Am dat cu bulgări mari în geamul tău, Ci ca să ştii, în viscolul câinesc, Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc. Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi Dezastrul împărţirilor la doi, Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt Şi cum e să fii singur pe pământ.

Cristian Buica si Tatiana Stepa, Destin cand vine toamna

spune-mi ceva (Tatiana Stepa)

Eu te-am iubit,mai mult ca viata mea,
Nici nu gindeam ca pot iubi inca asa.
E dureros cit te-ai jucat cu dorul meu,
Un joc ce inima mia frint si-am suferit.