1.  Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2.  Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3.  Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4.  Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5.  Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6.  Sa nu ucizi.
7.  Sa nu fii desfranat.
8.  Sa nu furi.
9.  Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau. (Iesirea 20, 2-17)

Intru imparatia Ta cand vei veni, pomeneste-ne pe noi. Doamne.
1. Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este imparatia cerurilor.
2. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
3. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
4. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
5. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
6. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
7. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
8. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca aacelora este imparatia cerurilor.
9. Fericiti veti fi va vor ocari si va vor prigoni vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind, pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri. (Matei 5, 3-12)

Despre necazuri

Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel neinvinovatirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii (Sf. Marcu Ascetul).

Cel ce socoteste necazurile venite dinafara ca aduse de dreptatea lui Dumnezeu, acela, cautand pe Domnul, a aflat deodata cu dreptatea lui si cunostinta (Sf. Marcu Ascetul).

Mustrarea este o doctorie a iubirii dumnezeiesti fata de oameni (Sf. Clement Alexandrinul).

In durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda si izbaveste de chinurile vesnice (Sf. Marcu Ascetul).

Omul care rabda necazurile cu inima buna si cu multumire va lua cununa nestricaciunii, virtutea si mantuirea.

Iar stapanirea maniei, limbii, pantecelui si placerilor e de cel mai mare ajutor sufletului (Sf. Antonie cel Mare).

Cel ce se impotriveste necazurilor, se razboieste fara sa stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce primeste intru cunostinta adevarata, acela rabda pe Domnul, cum zice Scriptura (Sf. Marcu Ascetul).

Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele (Sf. Marcu Ascetul).

Categoria: Viata in duh filocalic - antologie filocalica - Ignatie Monahul

Despre mandrie

Mandria este mama viciilor, din pricina careia si diavolul s-a facut diavol, nefiind astfel mai inainte (Sf. Isaac Sirul).

Mandria este lipsa cunoasterii lui Dumnezeu (Sf. Maxim Marturisitorul).

Mandria este primul pui al diavolului (Avva Evagrie Ponticul).

Mandria este iubirea de sine pana la dispretuirea lui Dumnezeu, smerenia este iubirea lui Dumnezeu pana la dispretuirea de sine (Fericitul Augustin).

Este mai buna infrangerea cu smerenie, decat biruinta cu mandrie (Patericul).

Cand patimile s-au potolit, vine mandria, iar aceasta se intampla fiindca n-au fost taiate pricinile (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Toate pacatele sunt urate inaintea lui Dumnezeu, dar cel mai uracios pacat este mandria (Sf. Antonie cel Mare).

Daca va incepe sa te stapaneasca mandria, adu-ti aminte cum din cauza ei pier toate roadele virtutii si ea va fugi de la tine (Avva Isaac Pustnicul).

Mandria nu-i un semn al belsugului in virtute, caci, precum multe fructe inclina crengile pomului la pamant, tot asa prisosul virtutii creeaza un sentiment smerit (Sf. Nil Ascetul).

Nu te ridica la inaltime, ca sa nu cazi in adancime (Sf. Grigorie Teologul).

Mandria este defaimare de Dumnezeu, iar trufia este defaimare de oameni (Sf. Teofilact).

Mandria este intaia nascuta a mortii. Ea a omorat pe ingeri in cer si pe Adam pe pamant (Sf. Grigorie Dialogul).

Slava desarta este alungata de lucrarea in ascuns, iar mandria de vointa de a pune pe seama lui Dumnezeu toate ispravile (Sf. Maxim Marturisitorul).

Cand cazi, suspina, iar cand sporesti, nu te ingamfa (Sf. Nil Sinaitul).

Pe cel smerit multi il iubesc, iar pe cel mandru si infumurat il urasc si oamenii care au acelasi duh de mandrie (Avva Iacov).

Sa gresesti si sa gandesti multe despre tine este mai rau decat pacatul insusi (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce zideste pe propria sa putere cade, precum cade si se pravaleste la pamant cel ce calca pe panza de paianjen (Sf. Nil Ascetul).

Multi au dezbracat toate hainele de piele. Dar pe cea de pe urma, cea a slavei desarte, numai cei ce au dispretuit-o pe maica ei, adica dorinta de a-si placea lor (Avva Ilie Ecdicul).

Trufia produce o cugetare confuza, intrucat ea consta in doua nestiinte: a ajutorului lui Dumnezeu si a neputintei proprii (Sf. Isaac Sirul).

Cel ce se mandreste cu darurile naturale, adica cu mintea ascutita, cu usurinta priceperii, cu iuteala judecatii si cu alte capacitati capatate fara munca, acela nu va primi niciodata bunatatile supranaturale. Caci cel ce este necredincios in cele putine va fi necredincios si plin de slava desarta si in cele multe (Sf. Ioan Scararul).

Stralucirea fulgerului arata de mai inainte bubuitura tunetului, iar slava desarta, prin aparitia ei, vesteste mandria (Sf. Nil Sinaitul).

Mare este inaltimea smeritei cugetari; adanca este prapastia inaltei cugetari si de aceea va sfatuiesc sa o iubiti pe prima, sa nu cadeti in cea de-a doua (Avva Isidor).

Tu, Doamne, Te impotrivesti celor mandri. Dar ce mandrie mai mare ar putea exista decat afirmatia prosteasca ca as fi din fire ceea ce Esti Tu ? (Fericitul Augustin).

Trei gropi ne sapa noua demonii: intai dau lupta impotriva noastra pentru a ne opri de a face binele; al doilea, daca nu reusesc, cauta sa ne abata si sa faptuim binele fara Dumnezeu; daca nici asa nu reusesc, intrebuinteaza a treia groapa: ne lauda pentru binele faptuit, ca sa ne umflam de mandrie (Sf. Ioan Scararul).

Mandria este ca o umflatura a sufletului plina de noroi; daca e coapta, se sparge si pricinueste multa scarba (Sf. Nil Ascetul).

Mandria este o otrava care ucide nevinovatia (Fericitul Augustin).

Mandria este semnul osandei (Evagrie Ponticul).

Dupa cum cineva nu nimiceste numai un madular al trupului, ci intreg trupul, asa si mandria nu strica numai o parte a sufletului, ci intreg sufletul (Sf. Casian Romanul).

Doboara-ti gandul inaltarii mintii inainte de a te dobori el pe tine (Sf. Efrem Sirul).

Categoria: Viata in duh filocalic - antologie filocalica - Ignatie Monahul

De cate ori am fost intre oameni, mai mic om m-am intors acasa

De cate ori am fost intre oameni, mai mic om m-am intors acasa

1 Fa-te necunoscut de oameni, atat cat iti este cu putinta.
2 Fereste-te de intalnirile cu cei care te pot ispiti, ca de prietenia cu diavolul.
3 Fugi de locuri alunecoase spre pacat.
4 Instrainarea de lume este sa fii precum un caine: cand esti chemat sa vii, cand esti alungat sa te duci, deloc mahnindu-te.
5 Intalnirile cu oamenii usuca florile virtutilor.
6 Mangaierile de la oameni le pierd pe cele de la Dumnezeu.
7 Prietenii sunt multi, dar la vreme buna.
8 Stai mai bine cu cei dispretuiti, decat cu cei trufasi.
9 Stai printre oameni ca si cum ai fi murit fata de ei si fii cu ei ca si cum n-ai fi.
10 Supune-te celor ce te conduc si nu te amesteca cu ei.
11 “Petrecerea noastra in ceruri este” (Filipeni 3, 20)
12 De cate ori am fost intre oameni, mai mic om m-am intors acasa.
13 Dragoste in inima ta sa ai catre tot omul; dar prietesug cu fie-cine e de prisos.
14 Este mai lesne a sedea inchis in casa, decat a putea petrece fara pacat afara.
15 In chilia ta vei gasi ceea ce ai pierdut in lume. Chilia locuita neintrerupt este placuta, iar cea des parasita naste uratul.
16 In singuratate si tacere sporeste sufletul cel evlavios si descopera adancul Scripturilor. Aici el afla izvor de lacrimi, cu care se spala si se curata in toate noptile, si se face prieten mai de aproape al Facatorului sau. Caci de acela ce traieste cat mai departe de zgomotul oamenilor, se va apropia Dumnezeu cu sfintii sai ingeri.
17 Nimeni nu se arata fara primejdie in lume, daca nu-i place a sedea in singuratate.
18 Nu deschide inima ta la tot omul, ci pasul tau spune-l omului intelept si temator de Dumnezeu.
19 Obiceiul cu obicei se biruieste. De-ai sti a lasa pe oameni in pace, curand te-ar lasa si ei in voia ta.
20 Petrecere deschisa sa doresti numai cu Dumnezeu si de cea a oamenilor te fereste; aduna-te mai ales cu cei smeriti, simpli si virtuosi.
21 Poftele trupului te trag la plimbare. Pentru ce vrei a vedea, ceea ce nu-ti este iertat a avea? Iesirea vesela, adeseori naste intoarcere trista; si vesela petrecere de seara, aduce o dimineata mahnita.
22 Sfintii, cat le sta in putinta, ocoleau adunarile oamenilor si voiau mai bine a sluji lui Dumnezeu in singuratate.

„Viata in duh filocalic” (Antologie filocalica alcatuita de Ignatie Monahul

CE FRUMOASA E NATURA!!

SI A VENIT PRIMAVARA

     INTR-ADEVAR E PRIMAVARA!CALD,SOARE, SENIN,VERDE,ALBASTRU,ZAMBETE CARE INUNDA SUFLETELE NOASTRE MOHORATE!
E BINE!
        SI LINISTEA NE PARASESTE SI VINE ,VINE ,SI NE COTROPESTE   VIATA!CU ENERGIE,ZUMZET,PUTERE,CULOARE,APA!
        SI VINE SI IUBIREA!SI NE INVALUIE!SI E BINE!E CALD!