ACATISTUL MAICII DOMNULUI PANTANASSA VINDECATOAREA DE CANCER

Condacul 1 

Noi, credincioşii robii tăi, stând cu mustrare de inimă înaintea icoanei tale celei noi arătate, te cântăm cu laude, O, Împărăteasă a Toate. Trimite de sus vindecarea ta peste robii tăi care acum aleargă la tine ca să putem să-ţi cântăm cu bucurie: Bucură-te, o, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin darul tău!

Icosul 1

Arhanghelul a venit din cer ca să-i spună Împărătesei a Toate: Bucură-te! Văzându-Te pe Tine, Doamne, luând trup omenesc, cu dumnezeiască vestire a  strigat către ea lucruri ca acestea:

Bucură-te, începătoarea mântuirii noastre,

Bucură-te, împlinirea iertărilor noastre de către Creator,

Bucură-te, că prin tine Dumnezeu a devenit trup,

Bucura-te, că în tine Cel Nevăzut Se arată,

Bucură-te, ceea ce ai primit mila păcii,

Bucură-te, că în tine s-a ţesut haina de carne a Cuvântului,

Bucură-te, Slava ridicată dincolo de înţelegerea minţii,

Bucură-te, mană cerească prin care inimile sunt chemate la viaţă,

Bucură-te, stea strălucită de har,

Bucură-te, izvor care izvorăşti apa cea vie,

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu, binecuvatată între femei,

Bucură-te, Fecioară neîntinată care ai născut pe Mântuitorul lumii,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!

Condacul 2

Cuvântul cel Nenăscut încape într-un prunc, prin tine, Fecioară, aducând tămăduire tuturor celor care cinstesc Naşterea din tine, cea nefurată de nuntă, cântând, Aliluia!

Icosul 2

Căutând să cunoască ceea ce este necunoscut, a strigat Fecioara către îngerul cel vestitor: "Arată-mi cum eu, Fecioară fără pată, pot fi maică a Celui Preaînalt?" Iar Gavriil cu frică i-a răspuns strigând unele ca acestea:

Bucură-te, cea aleasă de Sfatul Cel Preaînalt,

Bucură-te cea repede auzitoare a celor ce se roagă ţie,

Bucură-te, comoara de pace a lui Hristos,

Bucură-te, nădejdea şi puterea poporului tău,

Bucură-te, minunată nimicitoare a blestemului cancerului,

Bucură-te, vindecătoarea neputinţelor,

Bucură-te, apărătoarea lumii,

Bucură-te, izbăvitoare de griji,

Bucură-te, alinătoarea plânsului şi a lacrimilor,

Bucură-te, care deschizi porţile mântuirii tuturor,

Bucură-te, sceptru şi putere a celor ce locuiesc în Sfântul Munte,

Bucură-te, toiagul călugărilor şi al laicilor,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!

Condacul 3

Puterea celui Preaînalt te-a umbrit, Fecioară şi Cel Neatins S-a făcut trup, arătându-te pe tine poiană dulce a celor ce voiesc să culeagă mântuirea atunci când cântă: Aliluia!

Icosul 3

Icoana ta, "Împărăteasă a Toate" a fost slăvită, o, Maică a lui Dumnezeu, atunci când vindecările au prins a curge din chipul tău. Tu dai vindecare celor care cântă înaintea ei cu credinţă, înmulţind cântările astfel:

Bucură-te, Maică a luminii Nestinse,

Bucură-te, biruinţa celor care rabdă până la sfârşit,

Bucură-te, doctor adevărat al celor ce bolesc şi sunt în necaz,

Bucură-te, zid apărător al văduvelor şi orfanilor,

Bucură-te, deschizătoare a uşilor raiului,

Bucură-te, apărătoare a celor ce trudesc şi duc sarcini grele,

Bucură-te, mijlocitoare pentru mântuirea credincioşilor,

Bucură-te, ceea ce te rogi pentru neamul creştinesc,

Bucură-te, scară cerească prin care ne ridicăm de pe pământ la cer,

Bucură-te, apă vie care speli păcatele noastre de moarte,

Bucură-te, mieluşeaua care păzeşti inimile celor neprihăniţi,

Bucură-te, văl apărător care adăposteşti copiii Bisericii,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!

Condacul 4 

Vrând să dea viaţă lumii, Stăpânul tuturor S-a sălăşluit în pântecele tău, fără să ştii de bărbat, arătându-te pe tine maică a credincioşilor, învăţându-i să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4 

Slăvite lucruri ne-au înconjurat de la tine, O, Cetate a lui Dumnezeu, prin vindecările pe care le reverşi şi primind izvoare răcoritoare de vindecare, îţi strigăm cu mulţumire unele ca acestea, O, Împărăteasă a Toate:

Bucură-te, iarbă vindecătoare care uşurezi suferinţa,

Bucură-te, răcoreală care potoleşti fierbinţeala bolii,

Bucură-te, flacără care arzi blestemul cancerului,

Bucură-te, cea care ridici din patul durerii pe cei pe care doctorii nu-i mai pot ridica,

Bucură-te, cea care îţi arăţi faţa ta cea preacurată celor aleşi ai tăi,

Bucură-te, cea care ne scoţi din cătuşele păcatelor,

Bucură-te, căci prin tine ne-a fost dată scoaterea din moarte,

Bucură-te, că prin tine mulţime de credincioşi au fost mântuiţi,

Bucură-te, înălţime curată, neatinsă de gândul omenesc,

Bucură-te, adâncime trăită de lume,

Bucură-te, cea care ai fost profeţită de Patriarhii Vechiului Testament,

Bucură-te, călăuzitoarea ierarhilor care se roagă ţie,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!

Condacul 5

            Te-ai arătat a fi, O, Fecioară, templul cel preacurat al Mântuitorului. De aceea cădem înaintea ta, Preacurată şi cerem să ne faci şi pe noi fii ai lui  Dumnezeu ca să strigăm către tine: Aliluia!

Icosul 5

Cetele îngerilor văzând în mâinile tale pe Cel Ce a făcut cu mâna pe om şi  cunoscându-te a fi Doamnă şi Stăpână, deşi singură te-ai numit "Roaba Domnului", Preacurato, cu grabă slujesc ţie, Una Binecuvantată, cu cântări ca acestea: 

Bucură-te, cea pe care Dumnezeu te-a pus mai presus decât oştile cereşti,

Bucură-te, cea care umpli lumea cu vindecări minunate,

Bucură-te, cea care auzi slava şi laudele cerurilor,

Bucură-te, cea care primeşti mulţumirile pământului,

Bucură-te, cea care arzi sămânţa putrejunii din inimile noastre,

Bucură-te, zeloasă biruitoare a vicleniilor diavolului,

Bucură-te, ceea ce umpli valea acestei vieţi cu lacrimi de bucurie,

Bucură-te, ceea ce prefaci grijile în dulceaţă cerească,

Bucură-te, miros de bună mireasmă primit de Dumnezeu,

Bucură-te, nemăsurată bucurie a păcătoşilor care se pocăiesc,

Bucură-te, armura adevărului împotriva ispitelor,

Bucură-te, scut de apărare împotriva duşmăniei şi a distrugerii,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu darul tău!

Condacul 6

Binevestitorii Cuvâtului lui Dumnezeu, Apostoli ai Mântuitorului, minunat au fost aduşi de faţă, Fecioară, când ai fost ridicată de la pământ la cer, ca să-I poată cânta cu o inimă şi cu o gură lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

         Har minunat s-a arătat din icoana ta, Împărăteasă a toate, când tânărul cel întunecat de învăţături satanice a căzut ţeapăn la pământ înaintea ei şi a slobozit din legăturile întunericului, cu frică şi cu bucurie a strigat către tine acestea:

Bucură-te, îndreptătoarea vieţii păcătoase,

Bucură-te, mângâierea celor chinuiţi,

Bucură-te, alungătoarea hoardelor de demoni din Biserică,

Bucură-te, risipitoarea norilor întunecaţi ai păcatului,

Bucură-te, distrugătoarea capcanelor celor nevăzute,

Bucură-te, atotputernica biruitoare a vrăjilor sataniceşti,

Bucură-te, far care luminezi calea celor rătăciţi,

Bucură-te, nor care aperi pe cei nevinovaţi de rele,

Bucură-te, munte care ne hrăneşti pe noi cu mană cerească,

Bucură-te, vale a acestei vieţi, care ne saturi cu umilinţa lui Hristos,

Bucură-te, piatră scumpă a împărăţiei cerurilor,

Bucură-te, rază a luminii celei veşnice,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul 7

Voind să Te dai pe Tine Însuţi hrană celor credincioşi, Te-ai întrupat din sfânta Fecioara, ca primind preacuratul Tău trup şi sfântul Tău sânge, să Te cunoaştem pe Tine, Dumnezeul cel Adevărat. De aceea, minunându-ne de această neatinsă înţelepciune, strigăm către tine: Aliluia!

Icosul 7 

         Făcătorul a Toate ne-a mai descoperit o taină când împreună cu Apostolii Săi, a mâncat Cina cea de Taina. Iar noi, care ne rugăm Împărătesei a Toate, să ne facă părtaşi sfintelor daruri, îi aducem cântări ca acestea:

Bucură-te, dătătoare a pâinii cereşti,

Bucură-te, purtătoarea vieţii celei veşnice,

Bucură-te, potir din care ne împărtăşim cu Hristos,

Bucură-te, ceea ce te uneşti suflet şi trup cu Hristos,

Bucură-te, linguriţă de aur plină cu tainele cereşti,

Bucură-te, chivot nepreţuit în care se află Sfintele Daruri,

Bucură-te, cea care ne arăţi Sfânta Împărtăşanie,

Bucură-te, masă binecuvântată care ne dai hrana cea sfântă,

Bucură-te, cea care îi aşezi de-a dreapta ta pe cei care se împărtăşesc cu cinste,

Bucură-te, cea care scoţi din iad pe apărătorii Sfintei Liturghii,

Bucură-te, călăuzitoarea celor morţi spre fântâna nemuririi,

Bucură-te, tare adăpost de pace pentru copii tăi,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul 8

         Privind la minunata Naştere a lui Hristos şi părăsind grijile cele lumeşti, să ne înălţăm inimile, căci pentru aceasta S-a întrupat Cel Preaînalt ca să ne tragă la Sine pe cei ce-I cântăm: Aliluia!

Icosul 8

         Fiind dintotdeauna în sânul Tatălui, Cuvântul cel Necuprins S-a făcut trup pe pământ. Dumnezeu Cel Mare a slăvit-o pe Fecioara şi a căutat spre smerenia Maicii Sale, care aude de la noi cuvinte ca acestea:

Bucură-te, chivot al necuprinsului Dumnezeu,

Bucură-te, cea care arăţi lumii pe Creatorul Cel mai presus de lume,

Bucură-te, cutremurătoare a puterii morţii,

Bucură-te, vindecătoarea rănii lui Adam,

Bucură-te, leac vindecător al rănilor sufleteşti,

Bucură-te, untdelemn sfânt care ungi rănile trupeşti,

Bucură-te, uşurătoarea durerilor celor care nasc,

Bucură-te, cea care biruieşti iadul,

Bucură-te, cea care toceşti boldul morţii,

Bucură-te, nădejdea învierii de obşte,

Bucură-te, cea care aduci adevarată mântuire ortodocşilor,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul 9

Toată firea cea îngerească şi cea omenească s-a uimit de slăvita şi neînţeleasa Ta întrupare, Cuvântule al lui Dumnezeu. Luând aminte cu minunare la această taină a smereniei, cu frică şi cutremur, noi cei mulţumitori strigăm către Tine: Aliluia!

Icosul 9

Răniţi fiind cu multe boli, am primit vindecări peste măsură de la icoana ta, O, Împărăteasă a Toate şi, prin credinţă, îmbogăţindu-ne cu har, cu glas mare strigăm către tine:

Bucură-te, statornică păstrătoare a sănătaţii pruncilor,

Bucură-te, aducătoare de sănătate celor bolnavi,

Bucurăte, vindecătoarea copiilor bonavi,

Bucură-te, mama tinerilor în suferinţă,

Bucură-te, cea care ridici pe cei ce zac pe patul bolii,

Bucură-te, întărirea celor stăpâniţi de frica morţii,

Bucură-te, cea care iei seama la plânsul bărbaţilor,

Bucură-te, cea care asculţi suspinul nostru,

Bucură-te, cea care înneci durerea pământească în bucuria cerească,

Bucură-te, răbdare cerească în faţa furtunilor devastatoare,

Bucură-te, cea care aduci bucurie celor ce plâng,

Bucură-te, ceea ce aduci îmblânzirea relelor pe aripile rugăciunii,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul 10

Vrând să mântuiască firea omenească stricată prin păcat, Creatorul tuturor a pogorât peste tine ca roua peste lâna lui Ghedeon şi te-a făcut rug aprins. Dumnezeu fiind, El S-a făcut om pentru care pururea Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 10

Zid apărător eşti fecioarelor, Preacurată, şi celor care se luptă pentru curăţire. Dumnezeu S-a sălăşluit întru tine curăţind întreaga fire cugetătoare eliberând-o de toată întinăciunea, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cea care vorbeşti cu cei care caută tăcerea,

Bucură-te, coroană a celor care îşi păstrează neatinsă fecioria,

Bucură-te, început şi sfârşit al desăvârşirii duhovniceşti,

Bucură-te, tezaur al revelaţiei divine,

Bucură-te, cunoscătoare a sfatului Sfintei Treimi,

Bucură-te, izvor al mântuirii bărbaţilor virtuoşi,

Bucură-te, înălţime neatinsă de minţile trufaşe,

Bucură-te, adăpost deschis pentru inimile umile,

Bucură-te, Preacurată, mai imaculată decât cerurile,

Bucură-te, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi serafimii,

Bucură-te, cea plină de veselie căreia arhanghelul ţi-a spus: „Bucură-te !”

Bucură-te, cea mângâiată care ai atins cu mâna pe Hristos cel înviat,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul 11

Străduindu-ne cu mintea să aducem o cântare Mântuitorului, noi şi eu nevrednicul, Stăpână şi Doamnă, rămânem robii tăi; căci cine poate fi vrednic să aducă imnuri lui Dumnezeu, al Cărui nume este ca mirul curat; de aceea Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 11

Ca o mare lumină – Răsăritul Cel de Sus – Fiul tău şi Dumnezeu a strălucit peste noi, cei ce locuim întru întuneric. Ci vino şi la noi, Fecioară. Tu eşti lumânare într-un sfeşnic, un copil purtător de lumină al Bisericii, care ne îndemni să-ţi aducem cântări ca acestea:

Bucură-te, zori ai Soarelui cunoaşterii,

Bucură-te, lăcaş al firii dumnezeieşti,

Bucură-te, lumina din care se ţese haina sfinţilor,

Bucură-te, torţă care înlături întunericul demonilor,

Bucură-te, luminarea minţilor nepricepute,

Bucură-te, lumină pentru inimile păcătoase,

Bucură-te, mâna cea dreaptă care ne scoţi pe noi din marea deşertăciunilor,

Bucură-te, Rază de lumină care călăuzeşti spre Împărăţie sufletele celor mântuiţi,

Bucură-te, fulger care-i faci să tresară pe cei nepocăiţi,

Bucură-te, luminătoarea conştiinţelor nepocăite,

Bucură-te, îmblânzirea Judecăţii lui Dumnezeu,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul 12

Vrând să ne dea Harul Său, Dătătorul Vechiului Testament ne-a dăruit Testamentul cel Nou. Şi primind astfel Harul – nu prin lucrarea legii, ci prin credinţa cea adevarată şi aflând astfel mântuirea Îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 12

Înălţăm imnuri Naşterii sfinte aşa cum Israel preamărea cu chimvale tabernacolul legii vechi care era doar umbra ta, Maică şi Fecioară, adevăratul Tabernacol pe care noi, acum, te slăvim cu bărbăţie ca să auzi de la toţi spuneri ca acestea:

Bucură-te, cântec cântat de înălţimi,

Bucură-te, psalm răsunând jos,

Bucură-te, vrednică roabă a Unuia Dumnezeu,

Bucură-te, cea plăcută Sfintei Treimi pentru smerenia ta,

Bucură-te, cea care porţi în tine pe Cel Care a făcut veacurile,

Bucură-te, tron al Celui Care ţine universul în mâinile Sale,

Bucură-te, taină neînţeleasă a vârstelor şi a timpurilor,

Bucură-te, nădejde tare a poparelor şi a neamurilor,

Bucură-te, adevarată bucurie a preoţilor cucernici,

Bucură-te, repede auzitoare a rugăciunilor din biserici şi din chilii,

Bucură-te, vas al milei ales de Dumnezeu,

Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!

Condacul 13

         O, Maică, Împărăteasă a Toate, care ai purtat pe Cuvântul Cel mai sfânt decât toţi sfinţii, primeşte această cântare a noastră, vindecă-ne de bolile de moarte şi scoate-ne din judecata ce va să vie peste noi cei ce-ţi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

          Acest Condac se repetă de trei ori, după care se citeşte Icosul 1 şi Condacul 1. Apoi se cântă Troparul şi se citesc Rugăciunile care urmează.

Tropar (Glas 4)

         Stăpână şi Doamnă, prin dătătoarea de bucurie, preacinstită icoana ta "Împărăteasă a Toate", mântuieşte pe cei care cu fierbinţeală cer mila ta; slobozeşte-i din toate durerile pe cei care aleargă la tine, din toate necazurile scapă turma ta care cere de la tine mijlocirea ta.

Rugăciunea întâi către Maica Domului

Atotbună stăpână, sfântă Maică a lui Dumnezeu, Pantanassa, Împărăteasă a Toate nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu. Ci ca ceea ce eşti milostivă Maica Dumnezeului celui milostiv, spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu şi trupul meu slăbit se va întări. Căci tu ai tărie putincioasă şi cuvântul tău este plin de putere, O, Împărăteasă a Toate. Adu-mi biruinţa, roagă-te pentru mine ca să măresc numele tău cel minunat totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Rugăciunea a doua

O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a Toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni. Întoarce-ţi privirea spre copiii tăi bolnavi de boli netămăduite, care cad înaintea sfintei tale icoane cu credinţă. Şi precum pasărea îşi acoperă cuibul cu pui cu aripile, aşa acoperă-ne şi tu, Fecioară, cu omoforul tău cel vindecător. În acest loc în care nădejdea se subţiază, mila ta să fie nădejde neîndoielnică. Aici unde grijile amare ne copleşesc, dă-ne răbdare şi odihnă; unde chinul şi deznădejdea se cuibăresc în suflet, fă să răsară lumina necreată a lui Dumnezeu. Mângâie-i pe cei fricoşi, întăreşte-i pe cei slabi, varsă blândeţe şi lumină peste inimile amărâte. Vindecă poporul tău cel bolnav, atotmilostivă stăpână, binecuvântează minţile şi inimile doctorilor, ca să fie instrumentele Atotputernicului doctor - Iisus Hristos, Mântuitorul. Ne rugăm înaintea icoanei tale ca puterea ta să trăiască în noi, Stăpână şi Doamnă. Întinde mâinile tale pline de vindecări, Bucuria celor întristaţi, mângâierea celor îndureraţi, ca degrab primind ajutorul tău cel minunat să lăudăm Treimea cea de viaţă Făcătoare şi nedespărţită,Tată, Fiu şi Duh Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Acest Acatist mi-a fost trimis de călugăriţele de la mănăstirea de convertite la Ortodoxie, Sfântul Paisie Velicicovschi din Arizona. L-am tradus cu ajutorul Maicii Domnului, Împărăteasa a Toate, după versiunea engleză pentru ca cei bolnavi să aibă o mângâiere în suferinţa lor. Binefacerile Preasfintei Fecioare şi Împărătese – Pantanassa - să se reverse peste noi toţi, căci ea este rugatoarea noastră înaintea Fiului Său şi Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Amin!

 http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_pantanassa.htm

Acatistul Maicii Domnului, Arătătoarea Căii

 http://tainacasatoriei.wordpress.com/

Din “ACATISTIER al Sfinţilor Isihaşti şi Mărturisitori”
Alcătuite şi diortosite sub îndrumarea şi prin rugăciunile
părintelui Ghelasie Gheorghe (1944-2003) de la Sfânta Mănăstire Frăsinei
Editura PLATYTERA 

 

Acatistul Maicii Domnului, Arătătoarea Căii

După obişnuitul început…
Condac 1:
Închis şi părăsit îmi e altarul inimii, dar Chipul lui Dumnezeu pecetluit pe fiinţa mea mă arde cu dor nestins. Nu am altă scăpare din iadul deznădejdii fără numai pe tine, Fecioară: luminează-mi întunericul, descoperă-mi lumina feţei Fiului tău, ca să aflu raiul smereniei şi cu mulţumire să strig: Bucură-te, Arătă-toarea Căii!
Icos 1:
Nu-mi pot găsi liniştea, nu-mi pot afla Chipul, nu pot să-mi îndrept viaţa decât privind spre Pruncul dumnezeiesc din braţele tale, Preacurată, spre Care pururi arăţi cu iubire de Maică şi doar aşa, cu închinare, uşile altarului de taină iarăşi se deschid.
Bucură-te, arătătoarea Chipului dumnezeiesc;
Bucură-te, arătătoarea Iubirii Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea Dragostei Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea Dăruirii Fiului;
Bucură-te, arătătoarea întrupării lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Cinei celei de Taină;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 2:
Nimica sunt eu, făptura, abia ca o frunză purtată de vântul patimilor şi valurile ispitelor; dar din nimic a făcut Dumnezeu lumea şi aşa nu deznădăjduiesc, ci cred iubirii Sfintei Treimi care m-a creat. Şi către icoana naşterii tale, Fecioară, îmi tind cugetul inimii, strigând împreună cu tine: Fie mie, Doamne, după cuvântul Tău, Aliluia!
Icos 2:
Toate simţurile şi mădularele îmi sunt rănite de patimi şi zac în nelucrare. Arată-mi mie, Fecioară, nu calea cea plină de amăgiri a simţurilor şi cugetelor amestecate ale lumii, ci calea rugăciunii şi închinării neîncetate către Hristos, prin care inima se face iarăşi altar al prefacerii duhovniceşti.
Bucură-te, arătătoarea înfricoşatei Jertfe;
Bucură-te, arătătoarea Luminatei Învieri;
Bucură-te, arătătoarea Trupului şi Sângelui lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea alegerii celei bune;
Bucură-te, arătătoarea sfintelor nevoinţe şi voii dumnezeieşti;
Bucură-te, arătătoarea închinării şi prefacerii duhovniceşti;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 3:
Cine ar putea zugrăvi iubirea dintre Dumnezeu şi creaţia Sa mai bine decât Sfântă Icoana ta, Născătoare de Dumnezeu, în care pe Cel ce toate le ţine cuprinzând, Îl faci arătat mai presus de minte celor ce cântă: Aliluia!
Icos 3:
Pacea dumnezeiască ce se coboară în lume este Însuşi Iisus cel întrupat din tine, Preacurată Fecioară, în împreună îmbrăţişarea Preasfântului Duh. Şi aşa icoana Naşterii tale e însăşi icoana isihiei creştine, Chipul Liturghiei lui Hristos, prin care Biserica urcă în iubirea Tatălui Dumnezeiesc.
Bucură-te, arătătoarea iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, arătătoarea iubirii de creaţie;
Bucură-te, arătătoarea chemării de Sus;
Bucură-te, arătătoarea Numelui lui Iisus;
Bucură-te, arătătoarea Crucii de Viaţă izvorâtoare;
Bucură-te, arătătoarea Crucii de unire între creaţie şi Dumnezeire;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 4:
Cât de uşor încolţesc în firea slăbită de păcat seminţele vrăjmaşului şi cât de adânc pătrund rădăcinile relelor deprinderi! Şi din afară şi din lăuntru mă împresoară întunericul, ci tu, Stăpână, degrabă mântuieşte-mă, arată-mi calea spre Lumină, să pot iarăşi cânta: Aliluia!
Icos 4:
Lumea se cerne în tot felul de ispite, iar întru boli şi neputinţe Însuşi Dumnezeu lucrează spre mântuirea noastră. Arată-mi, Fecioară, rostul dumnezeiesc al încercărilor ce mă învăluie ca să-mplinesc voia Fiului tău şi să strig:
Bucură-te, arătătoarea Binecuvântării Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea Rugăciunii Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea închinării Fiului;
Bucură-te, arătătoarea Bisericii, Trupul lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea hotarului veşniciei;
Bucură-te, arătătoarea Rugului aprins al isihiei;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 5:
La dreapta se-nalţă piscul ucigaş al mândriei şi deşertăciunii, la stânga se cască prăpastia fără fund a deznădejdii: cum voi păzi dar calea cea strâmtă ce trece prin focul conştiinţei şi al pătimirii de bună voie pentru dragostea lui Hristos, de nu-mi vei călăuzi tu paşii, Preacurată? Numai aşa, sub sfântul tău Acoperământ, voi avea şi eu îndrăznire a cânta: Aliluia!
Icos 5:
Infiază-mă, Fecioară, pe mine, cel ce stau cu închinare înaintea Crucii de Viaţă Dătătoare a Fiului Tău, şi descoperă inimii mele Rugul aprins al Bisericii în care să-mi sfinţesc trupul şi sufletul şi să strig:
Bucură-te, arătătoarea tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, arătătoarea iertării şi împăcării;
Bucură-te, arătătoarea tămăduirii şi luminării;
Bucură-te, arătătoarea Chipului cel fără umbra păcatului;
Bucură-te, arătătoarea Chipului de taină al Învierii;
Bucură-te, arătătoarea dragostei ce nu mai cade;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 6:
Viaţa mi se-apropie de răscrucea veşniciei şi iată, nu am rod în care să se-ntrupeze Iubirea lui Dumnezeu. Nu am asemănarea cu Hristos, nici haina Sfântului Duh prin care să pot primi şi eu înfierea cea de Sus. Tot darul l-am risipit şi pângărit din neştiinţă, negrijă şi neiubire, iar acum deznădăjduit mă aflu înaintea hotarului înfricoşat. Arată-mi, însă tu, Fecioară, covârşirea milei lui Hristos, ca înaintea Lui să m-arunc şi să strig ca desfrânata, vameşul şi tâlharul: Miluieşte-mă, Doamne, Aliluia!
Icos 6:
Deschide-mi mie, celui orb, Preacurată, ochii inimii să pot vedea lumea în icoana veşniciei, icoana Iubirii celei mai tari decât păcatul şi moartea, şi cu mulţumire să strig:
Bucură-te, arătătoarea icoanei veşniciei;
Bucură-te, arătătoarea chipului împărăţiei;
Bucură-te, arătătoarea Pomului Vieţii;
Bucură-te, arătătoarea Venirii lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Paştilor de taină;
Bucură-te, arătătoarea Judecăţii Iubirii;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 7:
Arată-mi pururea, Stăpână, pe Fiul Tău şi Dumnezeu, ca să pot urî desăvârşit păcatul ce mă desparte de dragostea Lui, şi să pot cânta: Aliluia!
Icos 7:
Străluceşte-mi, Fecioară, frumuseţea mântuitoare a Chipului lui Hristos, ca alungând urâciunea pustiirii să odihnească în inima mea ca într-o icoană de puru-rea închinare şi să strig:
Bucură-te, arătătoarea comorii din ţarina inimii;
Bucură-te, arătătoarea mărgăritarului ascuns;
Bucură-te, arătătoarea bunăvoirii Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea liturghiei Cuvântului;
Bucură-te, arătătoarea mângâierii Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea sălăşluirii Sfintei Treimi;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 8:
Târât de patimi cumplite, strig către tine, Fecioară: nu mă lăsa pierzării, ci degrab mă acoperă cu lumina smereniei tale, întru care iubirea dumnezeiască înfloreşte şi Trupul lui Hristos se plineşte, în cântarea: Aliluia!
Icos 8:
Arată-mi, Preacurată, chipul pocăinţei şi mărturisirii adevărate, ca să păşesc eu, cel ce am lepădat tot darul dumnezeiesc, în hotarul împărtăşirii cu Hristos, prin care inima se face locaş al Împărăţiei Cerurilor.
Bucură-te, arătătoarea dorului curăţitor;
Bucură-te, arătătoarea pocăinţei înveselitoare;
Bucură-te, arătătoarea mărturisirii dezlegătoare;
Bucură-te, arătătoarea bunătăţii firii;
Bucură-te, arătătoarea altarului împărtăşirii;
Bucură-te, arătătoarea Schimbării la faţă;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac  9:
Viforul patimilor şi al suferinţelor ce vin asupră-mi potoleşte-l, Fecioară, arătându-mi mie calea răbdării şi închinării a toate către milostivirea lui Dumnezeu, prin care Crucea Iubirii mai presus de lume se-nalţă, în cântarea: Aliluia!
Icos 9:
Cum a fost năpădit de neghină grâul cel curat sădit de Dumnezeu în inima mea şi cum voi mai discerne acum voia lui Dumnezeu, de nu mi-o vei lumina tu, Stăpână, cu rugăciunile tale de Maică către Fiul tău şi Dumnezeu?
Bucură-te, arătătoarea darului dumnezeiesc;
Bucură-te, arătătoarea frumuseţii fecioriei;
Bucură-te, arătătoarea rodniciei ascultării;
Bucură-te, arătătoarea comorilor sărăciei;
Bucură-te, arătătoarea secerişului de taină;
Bucură-te, arătătoarea urmării lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 10:
Toate ale lumii le-am gustat, dar n-am aflat bucurie, nici lumină netrecătoare, ci doar cădere în gol şi în lanţurile deprinderilor pătimaşe, iar suflarea vrăjmaşului caută fără odihnă să stingă candela inimii mele. Ci nu lăsa, Fecioară, în întuneric viaţa mea, ci păzeşte-o întru lumină ca să pot cânta pururea: Aliluia!
Icos 10:
Nu am nimica vrednic, nici cuget curat, nici simţire fără meteahnă să aduc la altar. Ca un osândit stau înaintea icoanei tale, Împărăteasă, şi înaintea ei îmi aduc cu închinare toate ale mele, să le prefacă Fiul tău aşa cum Însuşi ştie, ca un Dumnezeu, în prinos de Liturghie, prescure de cuget şi simţire prin care să mă sfinţesc şi eu şi să cânt:
Bucură-te, arătătoarea cugetului ascuns;
Bucură-te, arătătoarea înşelării ucigătoare;
Bucură-te, arătătoarea păcatului nemărturisit;
Bucură-te, arătătoarea crucii de moştenire şi închinării de fiu;
Bucură-te, arătătoarea iubirii de Dumnezeu peste toate;
Bucură-te, arătătoarea iubirii aproapelui cu dragostea lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 11:
Aşază, Născătoare de Dumnezeu, cuvântul viu şi lucrător al Fiului tău în inima mea, ca să secere neghina păcatului ce-mi înăbuşă Chipul şi să pot sta înaintea Lui cu închinarea întregii mele fiinţe, cântând: Aliluia!
Icos 11:
Arată-mi, Preacurată, chipul împărtăşirii de tainele dumnezeieşti, prin care să ardă zestrea suferinţei şi morţii câştigată prin păcat şi aşa să-mi pot purta Crucea ce odrăsleşte rodul Învierii.
Bucură-te, arătătoarea împărtăşirii lui Hristos, Rodul veşniciei;
Bucură-te, arătătoarea pogorârii Sfântului Duh, Chipul minunatei prefaceri; Bucură-te, arătătoarea slavei Tatălui, Chipul Împărăţiei Cerurilor;
Bucură-te, arătătoarea credinţei lucrătoare;
Bucură-te, arătătoarea nădejdii văzătoare;
Bucură-te, arătătoarea dragostei sfinţitoare;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 12:
Nu voi putea zbura peste abisul morţii fără aripile smereniei şi dragostei, nici nu voi afla lumina feţei Fiului tău fără a ta mijlocire preabună, Maica lui Dumnezeu, prin care întunericul se risipeşte şi tot darul lui Hristos se înnoieşte, în cântarea: Aliluia!
Icos 12:
Ca una ce pururi Îl vezi pe Fiul tău, Preacurată, ajută-mă să am neîncetat înainte icoana Iubirii dumnezeieşti, prin care să nu mai fiu o sămânţă a stricăciunii în ţarina lumii, ci o mlădiţă vie a Trupului lui Hristos, întru pacea şi bucuria Luminatei Învieri.
Bucură-te, arătătoarea Chipului lui Hristos;
Bucură-te, arătătoarea umbririi Preasfântului Duh;
Bucură-te, arătătoarea întâmpinării Tatălui;
Bucură-te, arătătoarea biruinţei iubirii;
Bucură-te, arătătoarea îndumnezeirii firii;
Bucură-te, arătătoarea Adevărului şi Vieţii nestricăcioase;
Bucură-te, arătătoarea Căii!
Condac 13:
Nu va putea cineva să-şi lumineze cugetul şi simţirea de nu va cunoaşte dragostea lui Hristos ce preface inima în cer nou şi pământ nou. Călăuzeşte-mi dar, Preacurată Fecioară, voirea cea slăbănogită la limanul voii dumnezeieşti, ca întărită în har să se înalţe spre cerul nepătimirii şi să vadă prealuminat Chipul Fiului Tău întru slava Tatălui Ceresc şi odihna Preasfântului Duh, cântând împreună cu tine: Aliluia! (de 3 ori) Apoi Icos 1, Condac 1.

TANGUIREA

Acatistul Maicii Domnului Bucuria tuturor celor necajiti

Slava Tie Dumnezeul nostru... Împarate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfânta Treime... Tatal nostru... Ca a Ta este împaratia... Miluieste-ne pe noi... Slava... Doamne, miluieste-ne pe noi... Si acum... Usa milostivirii...

Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu noi robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapânire nebiruita, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!
Rugaciune catre Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu
O, Preasfânta Stapâna, Preacurata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos, cad înaintea ta si ma rog tie, Maicii Împaratului, mai înainte îndreptând catre tine aceasta nevrednica a mea rugaciune, pe care si primind-o Maica Împaratului Aceluia ce împarateste cerul si pamântul, o du la Împaratul împaratilor, Domnul tuturor, la Fiul si Dumnezeul tau, si cere mie iertare de toate pacatele mele. Vietii mele da-i îndreptare si la sfârsitul meu trecere neîngrozita de vrajmasii cei din vazduh; fii mie povatuitoare, sa-mi deschizi dumnezeiasca intrare a Împaratiei si acolo sa ma îndulcesc de dulceata raiului si de veselia acelei cetati înalte, a Ierusalimului de sus cel preafrumos si de frumusetile lui cele nespuse; de stralucirea luminii Treimii celei cu trei straluciri si de dulcele glas al cântarilor îngeresti. Carei slave si bucurii ma fa mostean si partas cu toti sfintii, ca toate le poti ca Maica Împaratului celui atotputernic. Si acum, dar mai ales în acest ceas, ma auzi pe mine, cel ce stau înaintea ta, Stapâna cu totul milostiva. Ia aminte, Doamna Împarateasa, spre mine, care aduc tie cântare de rugaciune asa:
Condacul 1
Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din vesnica moarte, prin darul Celui ce S-a nascut din tine, Hristos Dumnezeul nostru si prin mijlocirea ta cea de maica înaintea Lui, aducem tie, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapânire nebiruita, izbaveste-ne pe noi robii tai din toate nevoile si suferintele, care strigam tie: Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
Icosul 1
Îngerul cel mai înainte statator din cer a fost trimis sa zica tie, Nascatoare de Dumnezeu, bucura-te; vestind, prin Dumnezeiasca întrupare a lui Hristos, bucuria ce avea sa se nasca din tine la toata lumea, care pierea în necazuri. Pentru aceasta si noi cei împovarati cu pacate, nadejde de mântuire prin tine dobândim, pentru care cu umilinta strigam tie:
Bucura-te, bunavointa a lui Dumnezeu catre noi cei pacatosi.
Bucura-te, tare aparatoare a celor ce se caiesc înaintea lui Dumnezeu pentru pacatele lor.
Bucura-te, chemarea lui Adam celui cazut.
Bucura-te, izbavirea lacrimilor Evei.
Bucura-te, ceea ce ne curatesti de întinaciunea pacatelor.
Bucura-te, baie, care speli cugetul nostru.
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Izbavitorul, Care în dar curata faradelegile noastre.
Bucura-te, cea cu totul minunata, împacarea tuturor catre Dumnezeu.
Bucura-te, pod, care cu adevarat ne treci pe noi de la moarte la viata.
Bucura-te, ceea ce ai mântuit lumea din potopul pacatului.
Bucura-te, scara cereasca, pe care s-a pogorât la noi Domnul.
Bucura-te, mijlocitoarea tuturor catre Dumnezeu.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
Condacul al 2-lea
Vad izvoare de minuni revarsându-se de la sfânta ta icoana, Nascatoare de Dumnezeu, asupra celor care în genunchi stau si cu credinta se roaga tie, ca tu, fiind buna, esti grabnic ajutatoare tuturor; aparatoarea celor asupriti, nadejdea celor deznadajduiti, mângâierea celor întristati, hranitoarea celor flamânzi; celor goi îmbracaminte, celor feciorelnici curatie, celor straini buna povatuitoare, celor osteniti sprijinitoare, orbilor vedere; celor surzi buna auzire, celor bolnavi grabnica vindecare. Pentru aceasta dupa cuviinta, cu multumire cântam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Pricina cea neînteleasa a chinurilor cumplite, care vin asupra noastra, cautând noi sa o întelegem, catre tine alergam, o, Maica si Fecioara, mângâiere si mântuire cerând. Iar tu, ca ceea ce esti buna, învata-ne pre noi a alege dintr-însele, purtarea de grija, cea cu milostivire a Fiului tau si Dumnezeului nostru Celui bun, spre mântuirea sufletelor noastre si spre curatirea pacatelor noastre cele de multe feluri si cu bucurie strigam tie:
Bucura-te, adapostire buna a celor înviforati.
Bucura-te, întarire a celor ce slabesc în credinta.
Bucura-te, ceea ce esti singura maica a milostivirii.
Bucura-te, grabnica ajutatoare a celor ce sunt în nevoi si în necazuri.
Bucura-te, ceea ce prin necazuri curatesti pacatele noastre.
Bucura-te, ceea ce prin întristari vindeci neputintele noastre cele sufletesti si trupesti.
Bucura-te, ceea ce ne înveti pe noi a nu iubi bunatatile acestei lumi desarte si trecatoare.
Bucura-te, ceea ce ridici mintea noastra din lumea cea desarta, la cele mai presus de lume.
Bucura-te, ceea ce ne tragi pe noi de la dragostea pamânteasca, catre dragostea lui Dumnezeu cea cereasca.
Bucura-te, ceea ce, chiar si în suferintele noastre, ne dai noua mângâiere si viata plina de dar.
Bucura-te, fagaduinta bunatatilor celor ceresti.
Bucura-te, mijlocitoarea bucuriei celei vesnice.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
Condacul al 3-lea
Cu putere de sus ma întareste Stapâna preabuna, pe mine robul tau care sunt neputincios sufleteste si trupeste si ma învredniceste de cercetarea si de purtarea ta de grija, alungând negura mâhnirii si a întristarii de care sunt cuprins, ca prin tine, fiind mântuit, pururea sa cânt lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având nespusa bogatie de milostivire, tuturor celor necajiti le întinzi mâna de ajutor, tamaduind neputintele, vindecând bolile si patimile. Pentru aceasta, Stapâna preabuna, nu trece cu vederea pe robii tai, care zac pe patul durerii si striga tie:
Bucura-te, comoara de mult pret al milei tale.
Bucura-te, ceea ce esti nadejdea celor deznadajduiti.
Bucura-te, tamaduirea trupurilor noastre.
Bucura-te, puternica ajutatoare a celor neputinciosi.
Bucura-te, aparatoare si întarire a celor ce slabesc în credinta.
Bucura-te, ceea ce mânia lui Dumnezeu, cu rugaciunile tale, degrab o potolesti.
Bucura-te, ceea ce, cu puterea rugaciunilor tale, patimile noastre le potolesti.
Bucura-te, vedere a orbilor si auzire a surzilor.
Bucura-te, umblare a schiopilor si vorbire a mutilor.
Bucura-te, vindecare prin credinta a celor bolnavi.
Bucura-te, ca prin tine, dupa masura credintei, se dau vindecarile.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
Condacul al 4-lea
De felurite necazuri, de ispite si de nevoi sunt cuprinsi robii tai, ale caror greutati nu le mai pot rabda; dar tu, fiind Maica milostiva a Mântuitorului si Dumnezeului nostru, ridica mâinile tale catre Fiul tau, rugându-L sa caute spre întristarea inimii robilor tai si din adâncul deznadejdii sa ne ridice pe noi, care cu credinta cântam Lui: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind Preasfânta Fecioara si Maica cele spuse mai înainte de Dreptul Simion, ca "prin însuti sufletul tau va patrunde sabia", ai pazit aceste cuvinte întru inima ta, stiind ca bucuria de maica pentru fiu este împletita cu multe necazuri în lumea aceasta. De aceea tu, ca ceea ce sti necazul si suferinta întru toate, cunosti si întristarea noastra; si ca ceea ce esti singura Maica a tuturor, auzi-ne si pe noi care cu credinta strigam tie:
Bucura-te, ceea ce ai nascut lumii bucurie, pe Hristos Mântuitorul nostru.
Bucura-te, ceea ce izbavesti lumea din necazuri cu mijlocirile tale.
Bucura-te, ceea ce ai rabdat ocarile si clevetirile asupra Fiului tau.
Bucura-te, ceea ce, cu patimile Lui, dimpreuna ai patimit.
Bucura-te, mângâierea maicilor celor întristate.
Bucura-te, ceea ce ne pazesti, cu darul Fiului tau.
Bucura-te, a noastra grabnica ajutatoare întru toate nevoile.
Bucura-te, îndreptarea si povatuitoarea celor rataciti.
Bucura-te, hrana si pazitoarea pruncilor.
Bucura-te, povatuitoarea tinerilor.
Bucura-te, Maica celor sarmani.
Bucura-te, sprijinul si mângâierea vaduvelor.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
Condacul al 5-lea
Vazând sângele cel dumnezeiesc al Fiului tau varsându-se pe cruce pentru mântuirea noastra, ca o sluga a Domnului, cu smerenie plecându-te voii Tatalui Care este în ceruri, ne-ai aratat noua chipul patimirii si al rabdarii, ca si noi când suntem în cuptorul ispitelor si al nevoilor, cu smerenie sa ne rugam lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Vazându-te pe tine Fiul tau si Dumnezeul nostru stând lânga Cruce cu ucenicul Lui cel iubit si cu inima sfâsiata de durere si suferind asemenea Lui, a zis: "Femeie, iata fiul tau" si ucenicului: "Iata mama ta", facându-ti tie fii pe toti cei ce cred în El. Noi ca niste partasi ai necazurilor si ai patimilor Fiului tau, spre tine, mijlocitoare Maica, toata nadejdea având-o, cu credinta strigam tie:
Bucura-te, Maica neamului crestinesc.
Bucura-te, ceea ce ai împreunat pe Dumnezeu cu oamenii.
Bucura-te, ceea ce ai adus Domnului pe cei credinciosi.
Bucura-te, Mieluseaua, care ai nascut pe Mielul cel ce a ridicat pacatele lumii.
Bucura-te, vas, care ne scoti noua bucurie din izvorul nemuririi.
Bucura-te, rugatoarea pentru mântuirea celor pacatosi.
Bucura-te, scularea celor cazuti în pacate.
Bucura-te, ceea ce esti vindecarea tuturor neputinciosilor.
Bucura-te, ca esti cautarea celor pierduti.
Bucura-te, bucuria cea fara de veste a pacatosilor.
Bucura-te, potolirea a toata întristarea.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
Condacul al 6-lea
Propovaduiesc milele tale, Maica lui Dumnezeu, toate marginile lumii, caci cu cinstitul tau acoperamânt acoperi pe tot neamul crestinesc; pentru care totdeauna te rogi lui Hristos Mântuitorul lumii, si izbavesti din toate nevoile pe robii tai, cei tematori de Dumnezeu, care cu credinta cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Stralucind darul cu raze luminoase de la sfânta icoana ta, Maica lui Dumnezeu, noi cu credinta plecam genunchii înaintea ei, si cu lacrimi ne rugam tie: alunga norul ispitelor ce vin asupra robilor tai, si cu bucurie sa strigam tie:
Bucura-te, ceea ce duci rugaciunile credinciosilor Fiului tau si Dumnezeului nostru.
Bucura-te, ceea ce stai înaintea scaunului Dumnezeirii si te rogi pentru noi.
Bucura-te, mijlocitoare între Dumnezeu si om, care ne izbavesti pe noi din nevoi.
Bucura-te, aparatoarea neamului crestinesc, de la Dumnezeu daruita noua.
Bucura-te, pom înfrumusetat, cu care se acopar multi.
Bucura-te, pom cu luminoasa roada, din care se hranesc credinciosii.
Bucura-te, acoperamântul lumii, cel mai lat decât norii.
Bucura-te, pamântul fagaduintei din care ne izvorasc toate bunatatile ceresti si pamântesti.
Bucura-te, soare luminos, care neîncetat luminezi pe cei credinciosi.
Bucura-te, stâlp de foc, care povatuiesti pe cei alesi catre cereasca Împaratie.
Bucura-te, brazda, care cresti multimea îndurarilor.
Bucura-te, ceea ce ne daruiesti toate bunatatile.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
Condacul al 7-lea
Vrând sa arati izvoare de minuni de la sfânta icoana ta, bucuria tuturor celor necajiti, ai poruncit, Stapâna, bolnavei Eftimia sa savârseasca înaintea sfintei tale icoane cântari de rugaciune; si primind vindecare sa vesteasca tuturor milele tale, pe care le-ai daruit prin sfânta ta icoana, pentru ca sa nu fie tainuit izvorul vindecarilor ce le dai în dar, tuturor celor ce au nevoie de ele. Pentru aceasta si noi nu tainuim minunile si facerile tale de bine catre noi robii tai, ci cu multumire, preaslavim pe Dumnezeu si cântam lui: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Scaldatoarea Siloamului vindeca bolile, însa mai presus s-a aratat, Preasfânta Stapâna, biserica ta, în care ne închinam icoanei tale celei facatoare de minuni. Fiindca aceasta, nu numai odata într-un an, si nu numai cei ce intra mai întâi dobândesc sanatate, ci de-a pururea vindeca toata rana sufleteasca si trupeasca a celor ce, cu buna credinta si cu dragoste vin catre tine. Pentru aceasta strigam tie:
Bucura-te, scaldatoare, în care se afunda toate durerile noastre cele sufletesti si trupesti.
Bucura-te, pahar, cu care se primeste bucuria si mântuirea.
Bucura-te, piatra, care ai adapat pe cei însetati de viata.
Bucura-te, lemn, care îndulcesti apele cele amare ale marii lumesti.
Bucura-te, izvor nesecat al apei celei datatoare de viata.
Bucura-te, ceea ce îndulcesti necazurile noastre cele amare.
Bucura-te, baie, care speli întinaciunea pacatului.
Bucura-te, potolirea întristarilor noastre.
Bucura-te, vindecarea bolilor noastre.
Bucura-te, ceea ce ne izbavesti din nevoi.
Bucura-te, ceea ce calci puterea demonilor.
Bucura-te, ceea ce rusinezi pe vrajmasii nostri.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
Condacul al 8-lea
Nemernici si straini de credinta crestineasca sunt acei care nu se închina chipului tau, celui întru tot sfânt, caci tu, Stapâna, ca o Maica a Unuia din Sfânta Treime, ai trimis darul facerii de minuni asupra sfintei tale icoane. Pentru aceasta, pe cei care sunt chinuiti de duhurile cele necurate si se închina cu credinta sfintei tale icoane, îi vindeci si sanatosi îi faci pe ei. Pe toti cei bolnavi sufleteste si trupeste care se roaga tie, îi tamaduiesti si cele de folos pentru dânsii le rânduiesti. Pentru aceste multe ale tale faceri de bine, cu multumire strigam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Toata viata noastra pe pamânt, este plina de durere si de întristare. Sufletul, bolnav de pacate, trupul de dureri se chinuieste, pentru ca mânia lui Dumnezeu pentru pacatele noastre ne pedepseste. Catre tine dar alergam, Maica lui Dumnezeu, si înaintea preacinstitei tale icoane cazând, ne rugam: Umple de bucurie si de veselie inima noastra cea întristata si cu bucurie sa strigam tie:
Bucura-te, povatuitoarea care ne duci pe noi în patria cereasca.
Bucura-te, Împarateasa cerului si a pamântului, cere ne deschizi noua usile raiului.
Bucura-te, cea preamilostiva, care ne miluiesti pe noi.
Bucura-te, chivernisitoarea casei, care bine rânduiesti viata noastra.
Bucura-te, cea preafericita, care de prooroci ai fost vestita.
Bucura-te, fericit pântece, care ai nascut pe Fiul lui Dumnezeu.
Bucura-te, rugul cel nears.
Bucura-te, zid nestricat.
Bucura-te, izvor purtator de viata.
Bucura-te, floarea cea pururea nevestejita.
Bucura-te, îmblânzirea inimilor celor rai.
Bucura-te, neîncetata bucurie a credinciosilor.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
Condacul al 9-lea
Toata dulceata cea lumeasca în lumea aceasta este amestecata cu întristare. Marirea si bogatia trec. Frumusetea si sanatatea se vestejesc. Prietenii cei de aproape se rapesc de moarte. Îndulceste dar, necazurile robilor tai, Pricinuitoarea bunatatilor si bucuria ta cea nestricata da-ne-o noua celor ce strigam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cu ce cuvinte sa mângâie pe cei necajiti. Ci tu singura, Stapâna, daruieste inimii noastre mângâiere, cu razele darului tau. Alunga norul necazurilor noastre si negura mâhnirii ca sa strigam tie:
Bucura-te, ca esti nadejde de bucurie pentru toti crestinii.
Bucura-te, bucuria si împacarea lumii.
Bucura-te, datatoarea bunatatilor ceresti si pamântesti.
Bucura-te, nadejdea mântuirii noastre.
Bucura-te, corabia celor ce vor sa se mântuiasca.
Bucura-te, limanul celor ce înoata pe marea vietii acesteia.
Bucura-te, singura pazitoare a celor ce dupa Dumnezeu spre tine nadajduiesc.
Bucura-te, îmbracamintea celor goi de îndrazneala pentru multimea pacatelor.
Bucura-te, pazitoarea si întarirea tuturor.
Bucura-te, ocrotitoare si sfânta adapostire a tuturor credinciosilor.
Bucura-te, ajutatoarea tuturor celor ce cu credinta se roaga tie.
Bucura-te, luminoasa constiinta a darului.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!
Condacul al 10-lea
Domnul Cel iubitor de oameni, vrând sa mântuiasca lumea din chinul vesnic si din neîncetata suferinta S-a salasluit în pântecele tau cel pururea fecioresc si pe tine, Maica Sa, te-a daruit celor pieritori spre ajutor, spre acoperamânt si aparare, ca sa fii celor mâhniti mângâiere, celor necajiti bucurie, celor deznadajduiti nadejde, ceea ce ne izbavesti de chinul cel vesnic, prin mijlocirea ta si catre vesnica ta veselie aduci pe toti care cu credinta striga Fiului tau si Dumnezeului nostru: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid esti fecioarelor, Nascatoare de Dumnezeu si tuturor celor ce alearga catre acoperamântul tau. Pentru aceasta ne rugam tie. Apara, acopera si pazeste pe toti cei saraci si fara de ajutor si izbaveste din ispite, din necazuri si din nevoi pe cei care cu credinta striga tie:
Bucura-te, stâlpul fecioriei.
Bucura-te, vas ales al curatiei si al întregii feciorii.
Bucura-te, cununa cea marita a celor care cu nevointa se lupta împotriva poftelor.
Bucura-te, ceea ce dai vesnica bucurie celor ce se ostenesc în viata calugareasca.
Bucura-te, ceea ce ne izbavesti de vapaia patimilor.
Bucura-te, ceea ce gonesti negura ispitelor.
Bucura-te, povatuitoarea întregii feciorii.
Bucura-te, sprijinitoarea curatiei.
Bucura-te, îndreptarea oamenilor.
Bucura-te, cea prin care din cadere ne-am sculat.
Bucura-te, întarirea cea tare a credintei.
Bucura-te, tamâia cea placuta a rugaciunii.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu fecioara, bucuria celor necajiti.
Condacul al 11-lea
Cântarea cea cu totul de umilinta aducem tie, noi robii tai, Nascatoare de Dumnezeu, aparatoarea cea atotputernica a neamului crestinesc. potoleste bolile robilor tai celor ce suspina. Îmblânzeste mânia lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastra pentru pacatele noastre. Izbaveste-ne din toate necazurile pe noi, robii tai, care strigam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Faclie primitoare de lumina din carbunele darului lui Dumnezeu aprinsa s-a aratat noua preacinstita icoana ta, Stapâna, spre sfintirea si mângâierea noastra. Iar noi, cu dragoste cinstind-o si cu credinta îngenunchind înaintea ei strigam tie:
Bucura-te, ceea ce cu puternica ta aparare din toate nevoile ne scoti pe noi.
Bucura-te, ceea ce din foamete sufleteasca si trupeasca ne izbavesti pe noi.
Bucura-te, ceea ce cu rugaciunile tale stingi focul patimilor noastre.
Bucura-te, ceea ce ne scapi pe noi de moartea cea vesnica.
Bucura-te, tare ajutatoare în razboaie.
Bucura-te, ceea ce ne acoperi pe noi de navalirea altor neamuri.
Bucura-te, ceea ce ne izbavesti de razboiul cel dintre noi.
Bucura-te, ceea ce pazesti pe cei ce calatoresc pe pamânt si pe ape.
Bucura-te, ceea ce izbavesti pe cei robiti.
Bucura-te, grabnica izbavire de îngrozirea lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastra.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti.
Condacul al 12-lea
Zalog din darurile tale voind sa dai neamului crestinesc icoana ta cea facatoare de minuni, ai daruit-o noua, Maica lui Dumnezeu, de la care celor ce vin cu credinta, izvoare de minuni se revarsa; neputintele se vindeca si necazurile se potolesc. Pentru aceasta cu bucurie strigam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând milele si minunile tale, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, toti te laudam ca pe o tare statatoare a noastra si cu umilinta venim la tine ceea ce te rogi pentru noi. Si cerem ca sa înalti mâinile catre Fiul tau rugându-l ca pururea în viata aceasta si dupa moartea noastra sa nu se departeze milostivirea Lui de la noi, cei ce strigam tie:
Bucura-te, nadejdea noastra în viata aceasta si dupa moartea noastra.
Bucura-te, ceea ce rânduiesti sfârsit dulce si cu pace din viata aceasta tuturor celor ce nadajduiesc spre tine.
Bucura-te, ceea ce esti nadejdea si apararea noastra în ziua judecatii.
Bucura-te, îmblânzirea Dreptului Judecator.
Bucura-te, ceea ce ne izbavesti din gheena cea vesnica.
Bucura-te, nadejdea de mântuire a tuturor.
Bucura-te, cheia împaratiei lui Hristos.
Bucura-te, usa raiului.
Bucura-te, pod care duci la ceruri.
Bucura-te, adapostire si buna aparare a tuturor pacatosilor care se caiesc de pacatele lor.
Bucura-te, bucuria îngerilor.
Bucura-te, marirea si mângâierea tuturor dreptilor.
Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti.
Condacul al 13-lea
O, întru tot laudata, de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce spre bucuria cerului si a pamântului ai nascut pe Împaratul Hristos, Dumnezeul nostru, auzi glasul smeritilor robilor tai. Primeste aceasta putina rugaciune a noastra si ne izbaveste pe noi din toate nevoile. Vindeca neputintele noastre cele sufletesti si trupesti. Alunga de la noi toata rautatea si întristarea. Daruieste-ne sanatate si cu rugaciunile tale ne izbaveste din munca cea vesnica pe cei ce cântam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Acest condac se zice de trei ori.

Apoi se citeste iarasi Icosul întâi: Îngerul cel mai întâi... si Condacul întâi: Aparatoare Doamna... si se face otpustul. Iar apoi se citeste aceasta:
Rugaciune
O, Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decât heruvimii si mai cinstita decât serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti; da-ne mângâiere si noua celor ce suntem în necazuri ca afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu singura esti mijlocitoarea bucuriei noastre si ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stând înaintea prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua. Ca nimeni din cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat.
Auzi-ne si acum în ziua necazului nostru pe noi cei ce cadem înaintea icoanei tale si cu lacrimi ne rugam tie. Alunga de la noi toate necazurile si nevoile ce vin asupra noastra, întru aceasta vremelnica viata si prin atotputernica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfârsita bucurie întru împaratia Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin.
Împarateasa mea cea preabuna, nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, prietena sarmanilor, folositoarea celor neputinciosi si ocrotirea celor necajiti; vezi nevoia si necazul meu. Ajuta-ma ca sunt neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Stii nevoia mea, usureaza-ma de ea precum voiesti caci nu am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta buna mângâiere decât numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi în vecii vecilor. Amin.

vision 2010 Logica silogismului probabilităţii → Mesajul secret al lui Michelangelo din Capela Sixtina: juxtapunera creierului uman peste imaginea lui Dumnezeu

Theologhia

"Turma lui Hristos se păstoreşte cu fluieraşul, iar nu cu băţul" (Părintele Paisie Olaru)

• SF. CUV. IRODION

Mesajul secret al lui Michelangelo din Capela Sixtina: juxtapunera creierului uman peste imaginea lui Dumnezeu

31 Mai

Traducere dupa R. Douglas Fields,

ScientificAmerican.com/ 27 mai 2010

“La varsta de 17 ani incepea sa disece cadavre din cimitirul bisericii , iar la 33 de ani sa picteze tavanul Capelei Sixtine din Roma (1508-1512). Este vorba de Michelangelo Buonarroti (1475–1564), recunoscut in toata lumea pentru geniul sau de pictor, sculptor si architect. Pe langa aceste preocupari el era in taina si anatomist, secret pe care a incercat mereu sa-l ascunda, distrugandu-si aproape toate schitele si notitele cu desenele anatomice pe care le realizase. Acum, dupa aproape 500 de ani de la desenarea lor, ilustratiile sale anatomice au fost gasite, pictate in mod ascuns pe tavanul Capelei Sixtine, peste reprezentarile antropomorfe ale lui Dumnezeu. El le-a ascuns astfel in mod inteligent de ochii Papei Iulius al II-lea si de simtul critic dezvoltat al numerosilor slujitori bisericesti, istorici si iubitori de arta. Cel putin aceasta este concluzia la care au ajuns Ian Suk si Rafael Tamargo, experti in neuroanatomie la Universitatea de Medicina “Johns Hopkins” din Baltimore – Maryland, si pe care au publicat-o in periodicul lor – “Neurosurgery” (Neurochirurgia), Vol. 66, No. 5, pp. 851-861.

In 1990, fizicianul Frank Meshberger a publicat un articol in Jurnalul Asociatiei Medicale Americane, afirmand ca a decodificat scena Crearii lui Adam de catre Dumnezeu, localizata in centrul tavanului Capelei Sixtine, ca fiind ilustrarea anatomica perfecta a creierului uman in sectiune transversala. Meshberger sugera ca Dumnezeu era reprezentat infasurat cu o manta ce reprezenta creierul uman, ca sa arate faptul ca Dumnezeu l-a inzestrat pe Adam nu doar cu viata, dar si cu inteligenta umana suprema. Acum, in alt panou de pe tavanul capelei, la scena Separarii de catre Dumnezeu a luminii de intuneric, Suk si Tamargo au gasit ceva mai mult. Legand centrul pieptului de gat din reprezentarea antropomorfa a lui Dumnezeu, cercetatorii au descoperit ca se formeaza imaginea maduvei spinarii si a tulpinii creierului. Sa fie oare tavanul Capelei Sixtine un puzzle de 500 de ani, care doar acum incepe sa se descopere lumii? Ce vroia Michelangelo sa spuna atunci cand, in imaginea lui Dumnezeu, a pictat cutia vocala de la gat ca o tulpina de creier? Este aceasta un sacrilegiu sau un omagiu? Ca sa termine plafonul Capelei Sixtine i-au trebuit patru ani si cand a inceput pictarea capelei, el a luat-o dinspre est spre vest, incepand de la intrarea in capela si terminand deasupra altarului. Ultima scena pe care a pictat-o a fost scena Separarii de catre Dumnezeu a luminii de intuneric, adica tocmai cea la care facem referire in articol, unde se presupune ca a pictat, deasupra altarului, tulpina creierului, ochii si nervii optici in forma gatului lui Dumnezeu.

De mult timp criticii de arta si istoricii s-au mirat, in fresca aceasta, de iregularitatile anatomice neobisnuite ale gatului din reprezentarea lui Dumnezeu, precum si a umbrelor puse invers. Chipurile din fresca sunt luminate diagonal, de jos inspre stanga, dar gatul, evidentiat (inseninat) de parca ar fi pus in lumina reflectoarelor, este luminat drept si usor spre dreapta. Cum se poate impaca gandul ca cel mai mare anatomist si portretist sa fie asa de neindemanatic in reprezentarea lui Dumnezeu tocmai deasupra altarului? Cei doi cercetatori afirma ca nu este vorba de o pura intamplare sau neindemanare din partea artistului, ci mai degraba e vorba de un mesaj codificat. Ei mai spun ca in nicio alta reprezentare anatomica Michelangelo nu a facut gatul asa cum este el pictat pe tavanul Capelei Sixtine, ci de fiecare data gaturile erau pictate perfect dpdv anatomic. Daca se suprapune imaginea anatomica a creierului uman peste fresca in cauza a lui Michelangelo se pot observa multe linii si contururi asemanatoare.

Mai este ceva neobisnuit la aceasta fresca. Roba lui Dumnezeu se unduie intr-un mod ciudat atunci cand acopera centrul pieptului. Nicaieri nu mai este reprezentata asa, ea dand impresia ca desparte in mod egal in doua parti pieptul. Cercetatorii spun ca aceasta seamana cu maduva spinarii care leaga creierul de coloana. Cand aceasta ajunge la gat face niste bucle care seamana cu nervii optici de la cei doi ochi, asa cum Leonardo da Vinci i-a ilustrat in 1487. Michelangelo era contemporan cu Leonardo si fiecare dintre ei se familiarizase cu munca celuilalt. Sunt oare acestea mesaje secrete sau e vorba de un test Rorshach, in care fiecare om in parte ii da o interpretare personala imaginii? Michelangelo a mai pictat si alte organe pe tavan, confrom studiilor specialistilor, cum ar fi de exemplu rinichii, acesta fiind familiarizati cu ei, deoarece suferea de pietre la rinichi.

Sa fie vorba, asadar, in scena Separarii de catre Dumnezeu a luminii de intuneric, de un comentariu artistic asupra conflictului dintre religie si stiinta?… prentu ca atunci era epoca cand monahul Copernic a fost denuntat de catre Biserica, deoarece a teoretizat faptul ca pamantul se invarte in jurul soarelui si nu invers. Era perioada in care autoritatea Bisericii Catolice se lupta cu rezultatele experimentelor stiintifice, si, de asemenea, era perioada de conflicte intense dintre protestanti si catolici. Nu e niciun secret ca relatia lui Michelangelo cu Biserica Catolica devenise tensionata. Artistul era un om simplu, dar incepuse sa deteste opulenta si coruptia din Biserica Catolica. In mai multe  locuri ale operei sale artistice el si-a facut autoportretul, infatisandu-se in general ca un om torturat. Astfel, a dat propria lui fata chipului  Sfantului Bartolomeu, infatisat la Judecata de Apoi la picioarele Mantuitorului si purtand in mana lui stanga propria-i piele (aluzie la martiriul sfantului, care a fost jupuit de viu). A doua reprezentare a chipului sau se regaseste in scena decapitarii lui Holofern, dupa ce Iudita l-a sedus.

Michelangelo a fost o persoana evlavioasa, dar mai tarziu a dezvoltat o credinta in spiritualism, pentru care a si fost condamnat de papa Paul al IV-lea. Principala doctrina a spritualismului era aceea ca Dumnezeu poate fi abordat in mod direct, nemijlocit, fara ajutorul Bisericii. Cand papa Paul al IV-lea a incercat sa interpreteze scena Judecatii de Apoi a lui Michelangelo, pictata de acesta la 20 de ani de la terminarea tavanului Capelei Sixtine, a considerat-o defaimatoarea la adresa Bisericii Catolice, deoarece Iisus si cei din jurul lui erau pictati stand in dialog direct cu Dumnezeu, fara sa mai aiba nevoie de ajutorul Bisericii. Papa a suspendat atunci pensia lui Michelangelo si a pus sa fie pictate frunze de smochini peste nudurile pictate in fresca. Conform dorintei lui Michelangelo, trupul acestuia nu a fost ingropat in pamantul Vaticanului, ci tocmai intr-un mormant la Florenta.

Poate că picturile lui Michelangelo din Capela Sixtină nu arată că Dumnezeu îi dă inteligenţă lui Adam, ci că inteligenţa umana, observaţia şi organul care le face posibile, sunt conduse direct de catre Dumnezeu, fara ajutorul Bisericii [Catolice]. Exista insa loc de mai multe interpretari, pe care cu timpul noile descoperiri le vor deslusi. Poate ca nu o sa aflam niciodata adevarul, dar un lucru este cert: in scena Separarii de catre Dumnezeu a luminii de intuneric maiestria lui  Michelangelo reuseste sa imbine lumea artei, religiei, stiintei si credintei intr-o opera de arta provocatoare si coplesitoare, care ar putea fi si o oglinda”.

trad. dan.camen.

sursa>

http://www.scientificamerican.com/blog/post.cfm?id=michelangelos-secret-message-in-the-2010-05-26

foto>

http://www.backtoclassics.com/images/pics/michelangelo/

michelangelo_sistinechapelseparationoflightfromdarknessdetail.jpg

http://www.backtoclassics.com/images/pics/michelangelo/

michelangelo_sistinechapelseparationoflightfromdarknesswithignudiandmedallions.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/

0c/Creation_of_Adam_Michelangelo.jpg

http://www.flickr.com/photos/smoel/3721821516/sizes/o/

http://www.lifeinitaly.com/files/imagecache/large/Michelangelo-Buonarroti.jpg

'Arhim. Ioanichie Balan

Calugarul

Iubite frate muritor,
De vei vedea un calator
Cu hainele cernite , singurel
Descult, flamand
Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-I un calugar!
De intanlesti la vre-o rascruce
Un om strain, ce-ar vrea s-apuce…
Departe, undeva in lume…
De-l vezi mereu
Oftand din greu
Sa nu-l intrebi atunci de nume,
Ca poate-I un calugar!
De vei vedea trecand prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traista goala in mana lui
Te rog acum
Sa-I iesi in drum
Si un cuvant mai bun sa-I spui
Ca poate-I un calugar!
Sau cand e frig si ploua afara
De vei vedea ca asteapta-n gara
Un calator infrigurat
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist si-ngandurat
Ca poate-I un calugar!
De vei vedea in multe randuri
Un om la munca stand pe ganduri
Privind cu ochi-n departare,
Mereu tacut
Si abatut
Nu-l intreba ce cata-n zare,
Ca poate-I un calugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, daca tu vei intanli
Un om in lume fara rost
Ce plange-ades
Neinteles .
Sa stii iubitul meu c-a fost
In viata lui calugar
C-acela care a trait
Si-n manastire-a-mbatranit,
Orice I-ai spune si I-ai da
Sa nu socoti
Ca o sa poti
Sa-I schimbi cumva inima sa,
Ca el e tot calugar!
De-I vei canta de bucurie
De asta el nu vrea sa stie
De jale de ii vei canta,
El tot mereu
Oftand din greu
Plangand incet va suspina
Cu lacrimi de calugar!
Deci nu cata sa-I mangai plansul,
Ci roagate si tu cu dansul,
Caci el de-atata pribegie,
De toti uitat
Si-ndepartat
Va suspina dupa pustie
Caci este tot calugar!
Iar daca lumea-l va-nsela,
Tu frate nu te bucura,
Nici sa vorbesti de el oricui,
Caci el oricand
Mustrat de gand,
Se va scula din calea lui
Caci incai tot calugar!
Iar daca va imbratatnii
Si-n lume frate , va muri,
Sa-l pui atunci intr-un mormant,
Si nimanui
Sa nu mai spui
Ca sub acest strain pamant
Se afla un calugar!Arhim. Ioanichie Balan


  Predici la praznice împărăteşti,

Predică la Pogorârea Duhului Sfânt [1]

[O predică inspirată, plină de Duh, pe care am socotit să o las nesubliniată, fiindcă dacă aş fi însemnat-o, atunci ar fi trebuit s-o subliniez în întregime... - dan.camen.]

“Nu mă lepăda de la faţa Ta şi duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine” (Psalm 50, 12)

Arhimandrit Ioanichie Bălan

Iubiţi credincioşi,

Puţină întristare şi iarăşi bucurie. Puţină tăcere şi iarăşi cuvânt de laudă. Puţină linişte şi iarăşi glas de bucurie. Iarăşi prăznuire pe pământ, iarăşi veselie, iarăşi podoabă de sărbătoare, iarăşi dangăt de clopote, iarăşi bucurie a creştinătăţii.

Cât de mari sunt tainele lui Dumnezeu şi cât de nepătrunse judecăţile Lui! Cât de mare este mila Lui spre noi! Să nu se tânguiască deci pământul, să nu se întristeze omul, căci multor taine l-a făcut părtaş şi din toate l-a împărtăşit Atotmilostivul Dumnezeu.

Ieri S-a înălţat la ceruri Fiul, azi S-a pogorât pe pământ Duhul Sfânt. Ieri Iisus Hristos ca un Dumnezeu S-a suit întru strigare şi în glas de trâmbiţe (Psalm 46, 5), azi Preasfântul Duh S-a coborât în chip de limbi de foc ca o suflare de vifor ce vine repede (Fapte 2, 2). Ieri Fiul a intrat întru slava Sa, azi Duhul Sfânt Şi-a arătat slava.

Prăznuire în cer, prăznuire pe pământ, cântare de îngeri, trâmbiţe de arhangheli, mirare de heruvimi, înnoire pe pământ şi mirare în cer. Iarăşi îngerii văd lucruri minunate, iarăşi trâmbiţele lor sună şi umplu de bucurie şi cerul şi pământul. Cărbunele dumnezeirii pe tron de serafimi Se aşează, iar văpaia Duhului în inimi de pescari Se odihneşte. Soarele se înalţă, dar lumina lui la noi se întoarce. Luceafărul dimineţii peste ceruri Se suie, iar raza Lui la noi rămâne. Iisus Hristos Se suie la Tatăl, iar Sfântul Duh Se trimite la oameni.

Cât sunt de mari minunile lui Dumnezeu! Fiul trup S-a făcut, iar Duhul porumbel S-a văzut! Fiul în pântece de Fecioară S-a sălăşluit, iar Duhul în inimă de creştin Se sălăşluieşte. Fiul petrece cu trupul puţini ani cu noi pe pământ, iar Sfântul Duh cu noi petrece în veac. Fiul în taină a venit, iar Duhul în văzul lumii S-a arătat. Fiul în iesle de dobitoace Se culcă, iar focul Duhului pe tronul inimii Se aşează. Fiul S-a făcut Mucenic pentru om, iar Duhul Sfânt ne face pe noi mucenici pentru Hristos. Fiul ne-a vestit Cuvântul vieţii, Duhul Sfânt ne tâlcuieşte înţelesul Lui. Fiul ne-a adus tainele, Duhul Sfânt ne descoperă adâncul lor. Fiul seamănă sămânţa cea bună, iar roua Duhului o face să răsară. Semănătorul puţină arătură face şi numai într-un loc aruncă sămânţa, iar văpaia Sfântului Duh, prin Sfinţii Apostoli, toată lumea cu plugul cuvântului o răscoleşte şi sămânţa Evangheliei o înmulţeşte.

Cât de mari şi preaslăvite sunt tainele lui Dumnezeu!

Hristos este făgăduit omului de Tatăl, iar Duhul Sfânt arată prin prooroci vremea întrupării. Fiul este vestit Fecioarei, iar Duhul Sfânt săvârşeşte taina. Fiul în peşteră Se naşte, iar Duhul Sfânt pe îngeri şi pe păstori îi învaţă să cânte. Fiul ca prunc în Egipt Se coboară, iar Duhul Sfânt pe cale Îl umbreşte. Fiul în Iordan Se botează, iar Duhul Sfânt peste El Se odihneşte. Fiul la propovăduire iese, iar Duhul Sfânt peste El rămâne (Isaia 61, 1). Fiul învaţă adevărul, iar Sfântul Duh îl întăreşte cu minuni. Fiul este răstignit de oameni, iar Duhul Sfânt lângă cruce Îl păzeşte. Fiul în mormânt Se pune, iar Duhul Sfânt lângă piatră veghează. Cerul se tulbură, zidirea se întristează, catapeteasma se rupe, iar Duhul Sfânt pe morţi îi înviază (Mt. 27, 52). Piatra se dă în lături, Hristos înviază, iar Duhul Sfânt pe toate le umple de lumină.

Iisus Hristos deci răscumpără pe om, iar Duhul Sfânt desăvârşeşte taina mântuirii. Iar după înviere, Fiul cu linişte la ceruri Se înalţă, iar Duhul Sfânt, ca un vifor ce vine repede, pe pământ Se revarsă. Uşile cele închise se deschid, pescarii devin Apostoli, cei fricoşi se îmbărbătează, inimile cred, minţile se luminează, limbile propovăduiesc fără teamă, paşii solilor pornesc la drum, Cuvântul vieţii cu tărie se vesteşte, uliţele se umplu iarăşi de freamăt, Ierusalimul din nou se cutremură, arhiereii se mânie pe pescari, bătrânii se întristează pe galileeni, cărturarii iarăşi vor să facă sfat, templul iarăşi tresare.

Dar pentru ce se tulbură Ierusalimul şi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii şi templul lui Solomon?

Pentru că astăzi se împlineşte sorocul făgăduinţei. Astăzi Se coboară pe pământ Duhul Sfânt, Mângâietorul, în chip de limbi de foc. Astăzi cerul din nou se deşartă pe pământ. Astăzi văpaia Duhului Se revarsă peste tot ca o lumină de foc. Astăzi pescarii galileeni devin apostolii lumii. Astăzi tainele credinţei se desluşesc, crucea se înalţă, Biserica se întemeiază, sămânţa cuvântului se seamănă, neamurile se apropie, păgânii se îmblânzesc, străinii se întorc, cei pierduţi se află, copiii iarăşi vin acasă.

Astăzi neamurile devin popor ales. Astăzi zeii lumii se sfărâmă, capiştile se dărâmă, orbii văd lumina vieţii, cezarii aud de Hristos, înţelepţii vor să audă pe pescari. Atena şi Roma se smeresc. Astăzi cuvântul vieţii se grăieşte de pe case şi toţi ascultă, toţi cred, toţi se bucură cu bucurie mare. Numai Ierusalimul singur se tulbură din nou? S-a tulburat când S-a născut Hristos în Betleem (Mt. 2, 3). S-a tulburat când a înviat Iisus din morţi şi căuta cu arginţi să-şi acopere uciderea sa (Mt. 28, 12). S-a tulburat şi acum când S-a coborât peste apostoli Preasfântul Duh. De ce s-a tulburat? Pentru că el nu mai vrea să audă de Hristos. Pentru că se ruşinează de ceea ce a făcut. Se ruşinează, dar nu se smereşte. Se tulbură, dar nu crede. Se mânie, dar în zadar se aprinde.

Toţi ascultă pe pescarii lumii, numai Ierusalimul se tulbură, evreii se îndoiesc, numai templul rămâne necredincios. Cei vestiţi în cuvinte de hulă, iarăşi hulesc, iarăşi împotrivă grăiesc: Au nu sunt aceştia ce grăiesc toţi galileeni? Cine i-a învăţat pe ei atâtea limbi, ca să grăiască pe înţelesul tuturor măririle lui Dumnezeu (Fapte 2, 7-11).

Toate marginile lumii cred, iar fiii lui Israel se spăimântă şi se miră zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta? (Fapte, 2, 12). Toţi ascultă pe Petru grăind, iar ei în bătaie de joc zic până în ziua de astăzi: Că sunt plini de must (Fapte 2, 13). Dar mustul fierbe şi vin nou se face. Adierea vântului se porneşte şi vifor mare devine. Scânteia cea mică se aţâţă şi văpaie de foc se face. Izvorul cel mic se porneşte şi şuvoi de apă iute ajunge. Cine dar va opri mustul să nu fiarbă, vântul să nu sufle, scânteia să nu se aprindă sau izvorul de apă să nu curgă în vale? Cine va putea să oprească pe Duhul Sfânt să nu vină pe pământ? Sau pe Petru să nu grăiască şi pe Pavel să nu propovăduiască?

Ierusalimul se tulbură, dar în zadar se tulbură. De acum este prea târziu. Umbra Legii vechi apune şi o altă lege se vesteşte. Vinul cel vechi se sfârşeşte şi altul nou în vase de lut se toarnă. Bătrânul templu se părăseşte şi alături de el Biserica nouă şi veşnică se înalţă. Biserică vie, biserică măreaţă, aleasă şi frumoasă – Biserica Creştină!

De acum în zadar se mânie Sionul. Cât de preaslăvite sunt tainele lui Dumnezeu! Ce lucruri minunate s-au petrecut astăzi în Ierusalim! Că deodată s-au întâlnit faţă în faţă două biserici, două praznice, două legi, două feluri de credincioşi. O biserică care se dărâmă şi alta care acum răsare. Un praznic care încetează şi altul care acum se întemeiază. O lege care se lasă şi alta care cu văpaie de foc se scrie.

De astăzi praznicul Legii vechi se părăseşte şi Rusaliile creştinătăţii se împodobesc. Tulburările Ierusalimului se potolesc şi bucuriile Sionului nou cuprind pământul. Ultimii farisei se risipesc şi primii creştini se întâlnesc. Ultimii cărturari adorm şi primii apostoli pornesc la propovăduire. Ultimele întristări de astăzi mor şi primele bucurii acum se nasc.

Cât de mari sunt isprăvile Duhului Sfânt! Căci astăzi toate cu foc se botează, toate se schimbă, toate se înnoiesc, toate din nou se nasc. Şi la această mare transformare a lumii contribuie şi Dumnezeu şi omul, şi cerul şi pământul, şi Duhul şi materia. Dumnezeu dă Duhul şi omul dă inima. Dumnezeu aţâţă focul şi omul suflă văpaia. Dumnezeu dă vinul şi omul dă vasul.

Pământul dă apa, Cerul dă pe Duhul Sfânt. Lumea dă pescarii, Dumnezeu darul apostoliei. Omul dă mintea, iar Dumnezeu revarsă peste ea Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii. Omul dă inima şi Dumnezeu o umple pe ea de Duhul temerii de Dumnezeu. Omul dă voinţa, iar Dumnezeu pogoară asupra lui Duhul sfatului şi al puterii, Duhul cunoştinţei şi al bunei credinţe (Isaia 11, 2-3). Omul dă tot ce are, Dumnezeu îi dă ceea ce îi lipseşte. Omul dă tot ce poate, Dumnezeu îi dă ceea ce nu poate avea – pe Duhul Său cel Sfânt. Omul dă pe cele de jos, Tatăl aduce pe cele de sus. Şi astfel taina se săvârşeşte, minunea se împlineşte, Mângâietorul vine pe pământ, apostolii lucrează, lumea se înnoieşte, Biserica se întemeiază, toate se schimbă, toate se îmbracă în lumina lui Hristos, care luminează tuturor.

Iubiţi credincioşi,

Dar ce este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este al treilea Ipostas, a treia Persoană a Preasfintei Treimi, care purcede din Tatăl, Se odihneşte în Fiul şi prin El ni se face cunoscut şi nouă, oamenilor. Duhul Sfânt este puterea lui Dumnezeu, care împodobeşte toate cele de sus şi cele de jos. El este pretutindeni şi pe toate le împlineşte.

Duhul Sfânt este Văpaia care aprinde inimile, Lumina care luminează ochii, Dulceaţa care mângâie auzul, Înţelepciunea care umple toată mintea. Duhul sfânt este Puterea care ne întăreşte, Tăria care ne îmbărbătează, Pâinea care ne hrăneşte sufletele, Izvorul care ne adapă, Făclia care ne călăuzeşte, Veşmântul care ne acoperă. Duhul Sfânt este Apa cea vie, Comoara cea nefurată, Mărgăritarul cel de taină, Izvorul care dă viaţă tuturor. Duhul Sfânt este Vântul care adie în lume, Norul care rourează, Căldura care face să crească toate. Duhul Sfânt este Sufletul Bisericii, nădejdea mântuirii noastre, adâncul înţelepciunii, bărbăţia apostolilor, curajul mucenicilor, bucuria cuvioşilor, mângâierea mamelor, tăria soţilor, veselia pruncilor, frumuseţea fecioarelor, podoaba călugărilor.

Iar de voiţi să ştiţi şi cum lucrează El în lume, ascultaţi: Duhul Sfânt face pe îngerii Săi duhuri şi pe slugile Lui pară de foc (Psalm 103, 5). Duhul Sfânt umple de foc arzător pe serafimi şi de ochi mulţi pe heruvimi. El vesteşte taine negrăite arhanghelilor. El a trimis pe Gavriil la Fecioara Maria în Nazaret. El a insuflat pe prooroci, El a dat pocăinţă lui David şi înţelepciune lui Solomon. El vesteşte cele neştiute şi arată pe cele viitoare. Duhul Sfânt face din pescari Apostoli, din păgâni face creştini, din fricoşi alege mucenici, dintre cei slabi pe cuvioşi, din împăraţi face cerşetori şi din cei săraci ridică împăraţi, din capişti ruinate înalţă biserici măreţe, din oameni simpli alege prooroci şi preoţi.

Duhul Sfânt zideşte împreună cu Tatăl şi cu Fiul toate cele văzute şi cele nevăzute.

Duhul Sfânt sfinţeşte toate, şi cerul şi pământul şi cele de sus şi cele de jos şi cele dedesubt. El sfinţeşte pe îngeri în cer şi pe preoţi pe pământ. El umple de dar pe arhierei şi Se revarsă prin mâinile lor. El sfinţeşte şi alege pe duhovnici, El sfinţeşte Preacuratele Taine, la Sfânta Liturghie, El sfinţeşte agheasma, untdelemnul, bisericile, casele, icoanele, roadele câmpului, veşmintele, vasele, izvoarele. El umple toate de sfinţenie şi binecuvântare.

Duhul Sfânt curăţeşte şi vindecă toate. El leagă şi dezleagă păcatele oamenilor. El curăţeşte inimile de patimi, trupurile le vindecă de boli, văzduhul, pământul şi casele le izbăveşte de diavoli, mintea o fereşte de uitare, conştiinţa de împietrire. El vindecă boli nevindecate, El alină dureri nepotolite, suspinuri neştiute, răni greu de vindecat. El arde toată întinăciunea.

Duhul Sfânt împodobeşte toate. Şi ochii cu lacrimi, şi trupul cu frumuseţe, şi inimile cu frică de Dumnezeu, şi mintea cu înţelepciune, şi conştiinţa cu remuşcare, şi sufletul cu dor de rai. El împodobeşte cerul cu îngeri, universul cu stele, văzduhul cu nori, pământul cu verdeaţă, munţii cu izvoare, natura întreagă cu flori, cu grâu, cu nenumărate feluri de vietăţi.

Duhul Sfânt păzeşte toate. Şi popoarele de războaie. Şi oamenii de ură şi de tot felul de păcate. El păzeşte aştrii cereşti şi sufletele omeneşti. El păzeşte casele de dezbinare, trupurile de boli, sufletele de diavoli. Peste tot rânduieşte îngeri păzitori.

Duhul Sfânt dă celor mari milă, celor mici supunere, celor bolnavi răbdare. El dă mamelor dragoste spre copii şi copiilor iubire de părinţi. El dă creştinilor ascultare de Biserică. El dă bărbăţie mucenicilor, bucurie cuvioşilor, nădejde celor din ispite. El dă lacrimi ochilor, blândeţe inimilor, pricepere minţii, gingăşie sufletului, tărie trupului.

Duhul sfânt naşte, creşte, luminează, udă, spală, înţelepţeşte şi păzeşte. El acoperă ce este bun, arde ce este rău, taie ce este putred, mângâie inimi zdruncinate, adună suflete risipite. Toate le face, toate le creşte, toate le desăvârşeşte Duhul Sfânt.

Iubiţi credincioşi,

Duhul Sfânt este puterea lui Dumnezeu în lume. Duhul Sfânt este viaţa şi nădejdea mântuirii noastre. Fără de El niciun om nu poate fi creştin, nu poate dobândi viaţă veşnică. El Se dă fiecărui om la botez, prin taina ungerii cu Sfântul şi Marele Mir, care este pecetea Sfântului Duh. Ajutat de faptele cele bune ale creştinului, Duhul Sfânt creşte, Se înmulţeşte în inima lui, umplându-l de daruri dumnezeieşti. În mod deosebit Duhul Sfânt Se reînnoieşte în om prin pocăinţă adevărată, prin rugăciune şi mai ales prin primirea Preacuratelor Taine ale lui Hristos.

Duhul Sfânt Se păzeşte în inima omului printr-o viaţă curată, fără de păcate, sporeşte prin smerenie, Se descoperă prin rugăciune, Se desăvârşeşte prin dumnezeiasca dragoste. El Se arată în noi prin darurile cele sufleteşti şi trupeşti, Se proslăveşte în noi prin minuni de taină, Se propovăduieşte de noi prin cuvânt viu şi printr-o viaţă duhovnicească.

Invers, Duhul Sfânt din noi Se întristează prin lucrarea păcatului, Se depărtează de inimile noastre prin deprinderea tuturor păcatelor de moarte şi mai ales ale desfrânării şi mândriei. Se retrage de tot din inimile noastre, prin necredinţă, hulă şi deznădejde, de care să ne păzească darul Preasfântului Duh.

Creştinul ce are în el văpaia Duhului Sfânt, îşi păzeşte cu sfinţenie cele cinci simţuri ca să nu greşească lui Dumnezeu. El îşi păzeşte limba să nu osândească, ochii să nu vadă cele deşarte, urechile să nu audă cele rele, gândurile să nu poftească cele necuvioase, trupul să nu se aprindă de cele necurate, sufletul – comoara cea mai de preţ – să nu i se fure de vrăjmaşi.

Iar creştinul cel leneş, uşor slăbeşte în ispite, alunecă degrabă, îşi face trupul casă a desfrânării, se umple de patimi, pierde darul Duhului Sfânt, ajunge rob al diavolului şi, de nu se va pocăi, îşi pierde sufletul său.

Creştinul care face voia lui Dumnezeu, nu este singur, căci poartă pe Duhul Sfânt în inima lui. În toate este mulţumit, oricând are pace în suflet, de nimic nu se teme, pe toţi îi iubeşte. El este un înger în trup, căci Duhul Sfânt trăieşte în el. El este un apostol, căci nu mai trăieşte pentru sine, ci pentru binele altora. El trăieşte pentru a-L slăvi pe Hristos, pentru a vesti tuturor măririle lui Dumnezeu, pentru a sluji Biserica, pentru a folosi pe aproapele. El trăieşte deci în inima fraţilor lui. Fericit este un asemenea creştin plin de Duhul Sfânt şi de putere, căci va petrece cu Hristos în veac. Iar cel păcătos să se teamă de munci şi cât mai are vreme să se pocăiască.

Spre încheiere, vă rog încă o dată, fraţilor, să nu întristăm pe Duhul Sfânt care petrece în noi, prin păcate, prin desfrânări, prin ură, beţii, certuri, pofte de tot felul, căci Duhul sfânt Se roagă pentru mântuirea noastră cu suspinuri negrăite (Rom. 8, 26). Ci mai degrabă să-L bucurăm cu faptele noastre cele bune.

Nimeni să nu mai zacă în întuneric, căci lumina din cer a venit. Nimeni să nu se socotească sărman pe pământ. Căci Duhul Sfânt la noi S-a pogorât. Nimeni să nu se simtă orfan, căci astăzi Biserica lui Hristos ne-a înfiat.

Iar de ne simţim încă sărmani, răi, părăsiţi de mângâierea Domnului ceresc, să ne pocăim mult, să primim mai des Preacuratele Taine ale lui Hristos, să ne iertăm, să ne unim, să ne iubim unul pe altul mai mult şi, adunându-ne cu toţii la sfintele biserici, aşa să ne rugăm din suflet: “Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pre noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”. Amin!

---

[1]  Predică extrasă din cartea: Arhimandrit Ioanichie Bălan, Predici la praznice împărăteşti, Ed. Mănăstirea Sihăstria, Vânători, 2008, pp. 28-38

Cântece crestine I

AL MEU ESTI, IISUSE!
1.Al meu esti, Iisuse; ce mult Te iubesc!
A lumii placere eu n-o mai doresc.
Tu esti Salvatorul si Te pretuiesc,
De-acum, o, Iisuse, nespus Te iubesc!
2.Ca sa ma rascumperi pe cruce-ai murit,
Si spinii-a Ta frunte adânc au ranit.
Întâi m-ai iubit Tu, în veci Te slavesc,
De-acum, o, Iisuse, nespus Te iubesc!
3.În viata si-n moarte, Iisus, Te doresc;
Slavesc al Tau Nume atât cât traiesc.
Sudorile mortii când ma coplesesc,
Voi zice: Iisuse, si-acum Te iubesc!
4.În fata maririi, la tronul de sus,
Uita-voi de jalea ce-n urma-a apus.
Cununa de slava atunci o primesc,
Si vesel voi spune: Iisus, Te iubesc!
 
O LAUDA MAI ÎNFOCATA
1. O lauda mai înfocata
Aprinde-n mine, Doamne, iar,
Si prin trairea mea curata
Sa Te înalt mai sus, mai clar.
R: Laudat, laudat,
Fie Numele Tau laudat;
Domnul meu minunat,
Fii în veci, fii în veci laudat.
2. Nimic din lumea pamânteasca
Nu-mi poate pune stavilar,
Ca printr-o viata mai cereasca
Sa Te înalt mai sus, mai clar.
3. Mai hotarât pe-a cruci cale
Vreau sa pasesc oricând prin har;
Chiar si pe munte si în vale,
Sa Te înalt mai sus, mai clar.
4. Cu jarul dragostei din Tine
Sa-mi umpli-al inimii altar,
Si prin cântari de viata pline
Sa Te înalt mai sus, mai clar.
5. Fii binecuvântat, Parinte,
Ocean de har cu nehotar!
Vreau c-o traire mai fierbinte
Sa Te înalt mai sus, mai clar.
IISUSE DULCE
1. Iisuse dulce, mult Te iubesc,
Mai mult ca toate Te pretuiesc;
La pieptul Tau sfânt pace-am gasit,
Numai la Tine sunt fericit!
R: Iisuse dulce, mult Te iubesc,
Mai mult ca toate Te pretuiesc!
2. Iisuse dulce, mult Te iubesc,
În orice clipa eu Te doresc;
Lumea-i amara si-n lupta grea
Alerg la Tine, scaparea mea!
3. O, Doamne, Tu ma ierti când gresesc,
Rana mi-o legi când iar ma lovesc;
Mântuitorul meu mult iubit,
Cu Tine-n veci stiu ca sunt unit!
4. Umple-ma, Doamne, cu Duhul Sfânt,
Ca sa traiesc prin al Tau Cuvânt;
Sa Te glorific Iisuse as vrea
În viata,-n moarte si-n slava Ta!
TU NE-ADUCI DIMINEATA ZORII
1. Tu ne-aduci dimineata zorii,
Raza Ta-ndeparteaza norii;
Vrem, Iisuse, în inima rece
Sa patrunda lumina Ta dulce,
Sa stralucesti! Sa stralucesti!
R: Sa stralucesti! Raza Ta sa strabata lumea,
Cu duhul Tau sa ne-aprinzi inima!
Peste pamânt adevarul cel sfânt revarsa,
Dragostea Ta sa domneasca etern!
2. Fericire avem în Tine,
Bucurie si în suspine,
Tu, Iisuse, esti candela noastra,
Ne conduci catre zarea albastra,
Tu stralucesti! Tu stralucesti!
ESTI NECUPRINS
1. Esti necuprins si sfânt ca nimeni altul
Si totusi ne iubesti din vesnicii.
În Tine n-am gasit nicicând schimbare;
Ai fost, vei fi si esti în veci de veci.
R: O, Doamne, mare esti, mare e mila Ta
Ce-asupra noastra mereu o reversi.
Iubirea Ta simtim pe-a noastra cale,
În Tine am gasit un adapost.
2. Si zori, si-amiaz` de zi, si-amurg, si noapte,
Si cerul înstelat Te lauda,
În susur de izvor, în cânt de pasari,
În toate simt si vad iubirea Ta.
3. Esti necuprins si sfânt, plin de-ndurare,
Iertare sa primesc la Tine vin.
Tarie n-am, sunt slab, Tu sa-mi fii sprijin,
Viata mi-o poti schimba în cer senin.
SFÂNT E, SFÂNT E, SFÂNT E DUMNEZEU!
1. Sfânt e, sfânt e, sfânt e Dumnezeu!
Vesnic popoare, dati-I onoare!
Munti si mare va cutremurati,
Si voi dealuri strigati-I: Amin!
Ce milostiv si atotputernic
Este Iehova, slavitul Domn!
Sfânt e, sfânt e, sfânt e Dumnezeu,
Si voi, dealuri, strigati-I: Amin!
2. Lauda, cinste Domnului sa dati
Voi, slujitori sfinti, vestea sa duceti,
Focul sfânt al Duhului purtati,
Si iubirea-n inimi aprindeti!
Laudati-L îngeri mari si puternici,
Fara de numar Lui va-nchinati.
Sfânt e, sfânt e, sfânt e Dumnezeu,
Si voi, dealuri, strigati-I: Amin!
3. Sfânt e, sfânt e si va fi în veci;
Hristos e Domnul, nu este altul;
Cu al Sau brat în veci biruitor
El zdrobeste moartea si iadul.
Iar la-nviere, la înaltare,
În stralucire Îi vom cânta:
Sfânt e, sfânt e, sfânt e Dumnezeu,
Si voi, dealuri, strigati-I: Amin!
SFÂNT E, SFÂNT SI MARE
1. Sfânt e, sfânt si mare, sfânt e Dumnezeu,
Sfânt e, sfânt si mare, sfânt va fi mereu.
Început nu are, e din vesnicii,
E far` de hotare, vesnic El va fi.
2. Sfânt e, sfânt si mare, sfânt e Dumnezeu,
Sfânt e, sfânt si mare, sfânt va fi mereu.
Dragoste-ndurare e fiinta Sa,
Sfânte, sfânt si mare, vesnic El va sta.
EL E DOMN!
1. El e Domn, El e Domn,
El din morti a înviat si este Domn!
Toti se vor pleca, vor marturisi:
“Iisus Hristos e Domn”!
2. El e Domn, El e Domn,
El la cer s-a înaltat si este Domn!
Toti se vor pleca, vor marturisi:
“Iisus Hristos e Domn”!
3. El e Domn, El e Domn,
El cu slava va veni, caci este Domn!
Toti se vor pleca, vor marturisi:
“Iisus Hristos e Domn”!
GLORIE!
Glorie, vesnica glorie!
Maiestate, Tu esti al nostru-mparat!
Glorie, pace si dragoste
Din tronul Tau, Iisuse scump,
S-au revarsat!
Înaltam numele Tau, slavit Iisuse,
Ne-nchinam, Te onoram
Ca Rege etern!
Glorie, Mântuitorule,
Tu ai murit, ne-ai izbavit,
Fii proslavit!
Înaltam numele Tau, slavit Iisuse,
Ne-nchinam, Te onoram
Ca Rege etern!
Glorie, Mântuitorule,
Tu ai murit ,ne-ai izbavit,
Fii proslavit!
SLAVIT SA FIE DUMNEZEU!
1.Slavit sa fie Dumnezeu, al lumii Împarat,
El ne-a dat prin Fiul Sau scapare de pacat.
R: Slava sa-I cântati, voi, copiii Lui,
Laudati-I numele sfânt!
Slava sa-I cântati, voi, copiii Lui,
Laudati-I numele sfânt!
2.Iisus e vesnic preamarit de îngeri sus în ceruri,
Glorios va locui la dreapta Tatalui.
3.Mântuitor si prieten bun, El ne-a adus iertarea,
Jertfa Sa ne-a ridicat din starea de pacat.
4.Iisus e Sfetnic, Minunat, Parinte-al vesniciei,
Domn al pacii, Salvator ce va domni în veci.
IISUS E DOMN AL DOMNILOR
1. Iisus e Domn al domnilor si Rege-al regilor,
Imnuri de slava înaltati si Lui va închinati!
R: Cu toti sa Îi cântam, pe Domnul Sa-L laudam
Ca ne-a iubit si ne-a iertat si în cer locas ne-a dat
Al nostru Împarat!
2. Moartea si iadul le-a învins pe cruce când S-a stins,
De la pierzare ne-a scapat si viata El ne-a dat.
3. Voi ,însetatilor, veniti, din apa sa sorbiti,
Doar în Iisus gasiti izvor de viata datator!
4. Tu ,chinuit de-al tau pacat, de vrei sa fii scapat,
La crucea lui Iisus sa vii, iertare vei primi!
O CÂNTARE DE MARIRE
1.O cântare de marire am în inima mereu
De când L-am gasit pe Iisus la Calvar;
El a dat odihna sfânta, pace sufletului meu
Si sunt liber, fericit prin al Sau har.
R: Cânt din toata inima cântarea
Plina de nespuse bucurii.
Mai frumos nici îngerii nu cânta,
Ca acei din valea plângerii.
2.Cât de mult doream sa aflu drumul cel adevarat,
Cineva sa-mi ia pacatul dureros;
Am aflat ca El osânda la Golgota a purtat,
Si-am venit atunci la cruce bucuros;
3.Câta frica si-ntuneric pe cararea mea erau
Când umblam ratacitor, fara Iisus;
Am adus la El povara si de-atunci în viata mea
Bucuria si lumina au patruns.
4.Merg spre casa unde vesnic fericirea voi gusta,
Spre eternul, stralucitul meu palat;
Fata-n fata în marire pe Iisus Îl voi vedea
Si cu sfintii-I voi da slava ne-ncetat!
NOI ÎL SLAVIM AZI PE HRISTOS!
1. Noi Îl slavim azi pe Hristos,
Caci El ne-a mântuit pe toti;
Cei ce în El nadajduiesc
Din inima Lui Îi servesc.
R: Cântam azi, cântam azi,
Cântam azi lauda Domnului,
El fie, El fie, El fie ne-ncetat cu noi.
2. O, sfânt Cuvânt al lui Hristos,
Ne fii si astazi de folos,
Patrunde-adânc în inima,
Ca nu-n zadar sa ascultam.
3. În veci de veci e bucuros
Cel ce-n sfânt sânge-al lui Hristos
E de pacate curatit
Si prin credinta mântuit.
SUNA HARFA LAUDEI MELE
1.Suna harfa laudei mele numai pentru D-zeu,
La nevoi si la durere “Aleluia” Îi cânt eu.
//:Toata viata cât traiesc pe Iisus Îl preamaresc.: //
2.A creat tot universul Domnul, prin al Sau Cuvânt
Pe bolnavi îi vindecase cât traise pe pamânt
//:Si pe mine m-a creat, mântuire-apoi mi-a dat.: //
3.Fericit e cine are pe Iisus în ajutor,
Cine Lui i se supune si Îi e ascultator.
//:Fie bine, fie rau, Domnul este scutul sau.: //
4.Aleluia! Aleluia! sa rasune ne-ncetat
Pâna Domnul vine-n slava, astfel cum a cuvântat.
//:Sa Îi cânte inima pâna când Îl va vedea.: //
E-O MINUNE
1. E-o minune când soarele-apune,
Minune din infinit;
Dar mai mare-i minunea din inima,
E minunea ca El m-a iubit!
R: Minunat e Domnul meu,
Mai minunat e El
Decât orice pe pamânt,
Minunat e Domnul sfânt!
2. E-o minune si vara si iarna
Si cerul înstelat;
Dar mai mare-i minunea din inima,
E minunea ca El m-a salvat!
3. E-o minune întreaga-mi faptura,
Minune din vesnicii;
Dar mai mare-i minunea din inima,
E minunea ca El va veni!
IISUS E DOMN!
1. Iisus e Domn, pamântu-ntreg se bucura,
Pe tronul sfânt El e’ naltat mai sus de toti,
El este Domn si Dumnezeu!
//:Marirea, gloria Îl împodobesc.: //
2. Iisus e Domn, tot universul freamata
Cât de maret El stapâneste din etern,
El este Domn si Dumnezeu!
//:Marirea, gloria Îl împodobesc.: //
3. Îl poti vedea stralucitor si minunat,
Chiar de-i lovit, ochii-I lucesc triumfator,
El este Domn si Dumnezeu!