Despre necazuri

Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel neinvinovatirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii (Sf. Marcu Ascetul).

Cel ce socoteste necazurile venite dinafara ca aduse de dreptatea lui Dumnezeu, acela, cautand pe Domnul, a aflat deodata cu dreptatea lui si cunostinta (Sf. Marcu Ascetul).

Mustrarea este o doctorie a iubirii dumnezeiesti fata de oameni (Sf. Clement Alexandrinul).

In durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda si izbaveste de chinurile vesnice (Sf. Marcu Ascetul).

Omul care rabda necazurile cu inima buna si cu multumire va lua cununa nestricaciunii, virtutea si mantuirea.

Iar stapanirea maniei, limbii, pantecelui si placerilor e de cel mai mare ajutor sufletului (Sf. Antonie cel Mare).

Cel ce se impotriveste necazurilor, se razboieste fara sa stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce primeste intru cunostinta adevarata, acela rabda pe Domnul, cum zice Scriptura (Sf. Marcu Ascetul).

Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele (Sf. Marcu Ascetul).

Categoria: Viata in duh filocalic - antologie filocalica - Ignatie Monahul